Businesswoman walking on path, holding briefcase and teddy bear

Copilul, o fata frumoasa foc, inteligenta, master in comunicare, 28 de ani, job-uri practicate in Romania in companii mari de publicitate:
Ea:
„Draga mea, aseaza-te confortabil sa citești tot romanul pe care ti-l scriu acum 😗
Am dat de carnet pe 9 Noiembrie, pe 10 Noiembrie mi-am luat bilet de avion si am venit in Londra, la prietena mea A.
Mi-am pus câte haine am putut intr-o valiza, mi-am schimbat ultimii bani pe care ii aveam, ce au rezultat in 140 de lire 😂 si mi-am luat bilet doar dus.
Prietena mea a venit si m-a luat de la aeroport si acum o sa stau la ea. Astazi o sa aplic pentru numărul national de asigurare si pana vine, imi caut un job sa fac niște bani. Săptămana viitoare voi merge cu ea la niște evenimente unde se vând cosmetice, sa fac niște samplinguri si vânzări, sa câștig niște bani.
Ea sta intr-o camera închiriată intr-o casa si plătește 600 de lire, iar ca prin miracol, camera de langa s-a eliberat si as vrea sa o închiriez eu cu 500 de lire. Zona e ok si imi place ca e cu case si auzi pasarele cântând dimineața si e si relativ aproape de metrou, ceea ce e minunat.
Ieri m-am întâlnit si cu A.(o alta prietena) si i-am zis ca am făcut saltul. S-a bucurat mult si mi-a spus ca e alaturi de mine in schimbare.
Dupa ce primesc numărul asta național (poate dura pana la 3 saptamâni) o sa aplic pentru job-Uri cu contract.
Am un feeling asa de bun Gigi si chiar daca m-am speriat un pic, mi-am depășit frica si am simțit ca sunt pe un drum minunat.
Dar sa-ti povestesc cum am ajuns aici. Dupa ce m-am întors din vacanta si am stat încă putin la H (localitatea in care s-a nascut si unde are parinti si o bunica), am plecat la București. Un prieten m-a ajutat si mi-a dat apartamentul lui de la Unirii si mi-a spus ca pot sta o luna gratis, pana ma pun pe picioare cu banii, fiindcă el s-a mutat cu logodnica lui. Am fost la interviuri la 2 agenții si mi-au făcut 2 oferte bunicele. Ambele job-uri erau tot pe ce am făcut inainte (unul tot pe țigări, dar la concurenta, iar celălalt pentru Procter & Gamble). Ma simțeam asa dezorientata si ma tot gândeam la bani, încât ma intristasem gândindu-ma ca voi fi nevoită sa intru iar in hora asta. Le-am zis ambilor recrutori sa-mi lase timp de gândire. O săptămana am stat in apartamentul de la București in pat si ieșeam doar sa ma plimb si sa beau o cafea la cafeneaua prietenului meu. Si dupa ce m-am dat cu capul de toti pereții, intr-o seara am stat pe terasa si am simțit ca e momentul sa fac saltul asta. M-am simțit asa binecuvântata cu vacanta asta pe care am avut-o si asa de frumoasa a fost vara asta, încât mi-am zis ca experiența pe care mi-o aleg in continuare, vreau sa imi dea aceeași bucurie de viata. Așadar, am deschis laptopul si le-am dar e-mail ca le multumesc pentru oferte si ca m-am hotărât sa urmez o alta cale.
Am plecat la H si l-am rugat pe tata sa ma ajute sa-mi aduc bagajele de la București. A fost asa de înțelegător si ne-am întors cu mașina (tata a cumpărat o mașina si i-am pus numărul de înmatriculare ZEN 😂) la București sa imi iau toate bagajele. A stat cu mine, calm, o zi întreaga, pana am împachetat tot. La 10 seara am terminat si am plecat spre H..
Inainte sa plec din București, a fost si ziua mea si mi-am chemat toti prietenii si am dat un party in apartament. Nu le-am zis ca plec (am zis doar câtorva persoane, cărora am simțit ca le pot spune si care stiu ca sunt mai deschise), dar toti imi ziceau ca sunt foarte senina. De asemenea, cat am stat in București, imi suna telefonul zilnic si o mulțime de oameni imi tot spuneau sa ne revedem. M-am revăzut cu 2 foste colege, cu prima mea șefa, cu 2 foști iubiți (cu care am avut in sfârșit parte de o încheiere sufleteasca) si am intrat intr-o stare de calm si împăcare.
Cand am ajuns la H. i-am zis mamei ca plec. Mai erau 2 sapatamani pana plecam. În prima săptămana imi tot zicea sa nu plec si plângea încontinuu, însă in a doua săptămana mi-a zis ca înțelege ca vreau o noua experiența si ca ma susține. Imi zicea ca e trista ca nu imi poate da bani, fiindcă acum chiar nu mai are. I-am spus ca tot ce am nevoie e sa fie de acord si sa accepte plecarea mea. M-a ajutat sa-mi fac bagajele si m-au condus amândoi la aeroport in Suceava.
A fost foarte intensa perioada asta, însă tare mi-a placut.
Ii sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru aceste luni absolut minunate. Ma bucur si de momentele alea cu frecventa mai joasa, fiindcă m-au ajutat sa imi depășesc fricile astea si mi-au dat curaj si am reușit sa imi păstrez un echilibru.
Am încercat sa nu imi creezi așteptări foarte mari, sa las lucrurile sa curgă. Cu siguranța vor apărea multe provocări si aici, dar le aștept, sa vina, sa cresc si mai mult.
Te pup si te iubesc si multumesc lui Dumnezeu ca te cunosc si ca imi esti prietena. Iti multumesc ca mereu m-ai încurajat si ma bucur sa iti spun ca am avut curajul sa fac acest pas.
Abia aștept sa ne revedem si sa te strâng tare in brațe si sa te pup si iti trimit valuri peste valuri de iubire. ❤️ aștept sa-mi spui cum esti tu, cum e cu prietena ta. Sunt sigura ca ajutorul tău acolo e fix mâna lui Dumnezeu care lucrează prin oameni.
Te iubesc! 😘❤️🤗”

Eu:
„Acum as vrea sa ma vezi cum ma bucur!!! Cât sunt de fericita!!!
Îmi vine sa cant, sa strig tare: încă unul dintre copiii mei s-a vindecat de trecut, de toate fricile inoculate de mediu, de parinti, si a decis sa fie liber! Liber sa trăiască pe cont propriu ca sa simtă ca viața ii aparține si are dreptul sa o experimenteze cum dorește!!!
Yeiiii!
Sunt cea mai fericita mama! Așa cum ma bucur pentru Filip așa ma bucur pt toți copiii mei care-si înțeleg si-si iau in stăpânire puterea interioară de a trai așa cum vor, așa cum doresc! Despre asta e viața: despre libertatea de a fi, despre a te cunoaște pe tine, de a-ți descoperi in experiența întregul potențial!
Ma bucur ca ai început cu sfârșitul… cu noul început. Ca m-ai scutit de povestea celor doua săptămâni de confuzie…deci, chiar te-ai maturizat! Doamne, nu știi cât de mândra sunt de tine! Te iubesc enorm, intotdeauna am știu/simțit ca vei reuși sa te desprinzi din închisoarea aceea a fricilor..
Nu va fi ușor… dar așa e viața… presărată cu întâmplări de tot felul…ce ni se dau de experimentat ca sa evoluam…
Adaptarea nu va fi usoara, pregătește-te pentru stări de tot felul, dar amintește-ți ca sunt normale… nimeni nu se poate adapta unui nou mediu, complet necunoscut, unui nou stil de viața, imediat. Totul se va petrece treptat, dar important este ca ai făcut pasul in afara închisorii. Libertatea este o condiție umană a spiritului care tinde sa zboare in toate direcțiile… dar important este ca ai un plan… urmat pas cu pas totul va fi bine… eu, una, n-am nici o îndoiala!

Despre mine, ce sa spun?
Sunt aici din acelasi motiv: pentru ca am vrut sa ies din închisoarea mea, pentru ca așa a aranjat Dumnezeu pentru mine sa fie… cumva mi-a mai dat o treaba de făcut, pe care o fac cu bucurie; prietena mea, V. se vindeca de cancer fără medicamte, fără chimioterapie, fără intervenții chirurgicale… doar cu Terapii alternative, dieta vegana si clarificările pe care le avem împreuna zi de zi… se trezește încet încet dintr-un coșmar, iar rezultatele se văd cu ochiul liber… desigur nu a fost si nu e deloc ușor…
am trecut prin diferite stări, însă mi-am amintit de fiecare data rolul, menirea mea in aceasta poveste, care desigur este povestea noastră împreuna…
Toți oamenii lângă care am ajuns sa trăiesc intr-o forma sau alta mi-au fost profesori, pentru ca doar in preajma lor am reușit sa ma cunosc cu adevărat…
Tristețea mea este – simt de multe ori – ca toți acești oameni mi-au dat un sens ( acela de a le fi de ajutor la nevoie) însă atunci când eu as avea nevoie de o mângâiere … de o încurajare, toți se mira?? Cum așa? Parca tu erai puternica? Se simt înșelați, dezamăgiți…
Înțelegi?
Ți-am mai spus ca eu n-am prea avut pe umărul cui sa plâng… uite si acuma plâng…
Tare-mi doresc sa vina o zi când rolul de vindecător de suflete se va fi încheiat …vises in fiecare dimineata, trezire, ca apuc sa ma bucur si eu de viața asta fără sa ma străduiesc sa fiu eu cea puternica mereu… cea care înțelege oriece mojicie, obrăznicie, lipsa de recunoștință, de bun simt..
Aici oamenii nu au deloc simtul umorului, pentru ca sunt bătuți in cap, irecuperabili, snobi, Înrăiții … nu știu sa rada, sa se bucure cu adevarat de viata.le
pe scurt, ceea ce-mi lipsește sunt cei câțiva prieteni cu care pot sa rad bine, sa nu ne luam atât de mult in serios…
Daca ai timp citește ce mai scriu pe paginile me de feisbuc – inclusiv cea oficială, Gigi Ghinea, scriitor.
Aici toți sunt preocupați de joburi, de salarii, de credite, de școlile cele mai bengoase pentru copiii lor, cărora nu le oferă dragoste, timp de calitate, atenție, respect… știi, snobeala aia care ma dezgusta…
De aceea, ma simt singura, dar îmi fac treaba, treaba pe care mi-a dat-o Dumnezeu de făcut. Cu prietena mea ma înțeleg foarte bine, am clarificat toate astea… i-am spus ca vreau sa se maturizeze cu adevărat. Acum e momentu! Sa nu se mai minta niciodată… sa nu mai ascundă sub preș gunoiul… a venit vremea sa facem toti curățenie in viețile noastre… altfel (ea) nu va învață mare lucru din întâmplarea asta! Cancerul apare cu un scop si ascunde o mulțime de cauze: fizice, emoționale, spirituale… curățenia trebuie făcută la toate nivelurile. Ea are 40 de ani, nu e târziu sa înceapă sa trăiască așa cum a visat dintotdeauna … pentru ca de aceea sunt aici, de aceea am ales-o sa-mi fie prietena pentru ca am văzut in ea, așa cum am văzut in tine, partea ei luminoasa, partea ei umană si plină de iubire… însă in America, in 17 ani, ea a „reușit” sa pună peste aceasta parte un strat gros de indiferenta, o masca a americanului snob care câștiga bani, face credite si acumulează case ( care nu-i aparțin desigur) pentru fi asemenea unei majoritați de snobi…
Ea nu si-a dorit viața asta, însă soțul ei a șantajat-o emoțional … e o poveste trista, al care-i deznodământ il trăim toți trei… s-a nimerit, sau Dumnezeu a vrut sa fiu martora…acestei povesti, implicată destul de serios…
Fac fatza cu bine, important e sa fiu lângă ea, acum când are nevoie de sprijin din toate punctele de vedere….

Dar mai bine ar fi sa citești din când in când paginile mele, din postări îți poți face o idee, in ce stare ma aflu… insa gestionez viața așa cum mi s-a dat…
Cea mai importantă parte din viața mea este împlinita, minunata, am liniște, am pădurea, am toate condițiile sa scriu…
va am pe voi toți copiii mei, il am pe Filip, chiar si pe tatăl lui ca bun prieten, cu care mai împărtășesc astfel de gânduri, stări de toate felurile… noi, scorpionii, așa suntem…atat foarte sensibili, cât si foarte puternici, intransigenți…
Cer mult de la cei din jur, i-adevărat, dar cei care rezista lângă mine au mult de câștigat. Se maturizează sigur!
Citește când poți… Dupa cum vezi „te-am luat” (intrecut), la scris/ vorbit sunt experta…
Te iubesc enorm, sunt foarte mândra de tine! Bafta in toate, curaj, pieptul înainte! Ești pe drumul tău!
Tine-ma la curent… cine știe încotro ma vor duce avioanele in Martie… dar mai e pana atunci! Te pup cu drag!

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on noiembrie 18th, 2016 , .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

© 2012 Gigi Ginea | Toate drepturile rezervate

Gigi GHINEA

Blog