Persoanele destinate sa se intalneasca se vor intalni aparent intamplator.. Dar exact cand trebuie !”

COPERTA
Stimata doamna,

Sunt prietena Madalinei si, pe scurt, mi-ati salvat viata. N-am sa va rapesc timpul acum cu versiunea lunga, mi-ar placea insa sa va multumesc intr-o zi strangandu-va mana. Sincer, mi-ar placea sa va imbratisez de fapt, asa cum o fac in fiecare zi in sufletul meu, chiar daca pare cel putin indraznet sa spun asta, asa, la un prim contact.
Nu pot sa-mi incadrez recunostinta intr-un corp de e-mail, am sa ma rezum la a va spune ca am primit prima dvs carte („Cum m-am vindecat de nefericire”) de la prietena mea de suflet. Ma simteam pierduta si m-am intalnit cu ea la o cafea. Venea de la Televiziune si avea in geanta cartea, pe care si-o comandase in urma unei emisiuni la care va invitase, si care tocmai ii sosise la birou. Mi-a zis „Citeste-o tu prima, ai mai mare nevoie de ea acum decat mine”. Si chiar daca este numai o saptamana de atunci si stiu ca am mult de lucrat cu mine – n-am fost niciodata o naiva si am inca un milion de intrebari – va spun cu mana pe inima ca m-ati salvat. Am citit de cand ma stiu kilometri de literatura de „dezvoltare spirituala” sa-i spun asa, in cautarea raspunsurilor mele. Am asimilat, am imbratisat sau am recunoscut in mine si in jur multe din ce-am citit. Insa cumva, abia acum simt ca m-am intors cu incredere, iubire si usurare catre mine, catre fericirea mea.
I-am recomandat Madalinei aseara cartea, filosofam asupra vietii, ne intrebasem una pe cealalta cum mai suntem, i-am povestit de carte si despre felul in care ma simt astazi si i-am marturisit: „Eu pe doamna asta vreau s-o cunosc si s-o imbratisez”. Din una in alta mi-a spus cu un zambet larg :”Nu mai cauta. Ai adresa ei pe facebook”.
Mai simt nevoia sa spun doar ca era a doua oara in viata mea cand o vedeam pe Madalina, m-am introdus ca fiind prietena ei cand am inceput aceasta mica epistola, prezumtiv poate pentru a scurta drumul catre dvs, printr-o cunostinta comuna si durata cunoasterii noastre, insa asta am simtit din momentul in care ne-am cunoscut, si cred ca atunci cand conexiunea vine din inima, nimic nu e gresit.

 Inchei aici, va imbratisez si va multumesc cu sufletul in mana. Daca-mi permiteti, candva anul viitor, am  sa va caut si as vrea sa va cunosc.
 Pana atunci, va doresc un sfarsit de an vesel si bun.

 

Respunsul meu:

Draga mea,
Am citit cu pielea de gaina scrisoarea ta, cu o emotie sincera, profunda, de recunostinta.
Am citit insa pe telefon, iar răspunsul meu acum va fi unul rapid si, din păcate, prea scurt. Merita unul mult mai detaliat si am sa-l scriu după amiaza când voi avea ragazul necesar pentru un răspuns pe măsura scrisorii tale.
Primul gând, insa, care mi-a venit in minte, a fost sa o trimit echipei de promovare a cartii de la editura, dar si PR-ului meu personal. Am primit sute, mii de scrisori de mulțumire de la cititori, de 5 ani încoace, de când am început sa public aceste carti, care contin mărturii oneste din propriul meu proces de purificare si cunoaștere de sine. Dar scrisoarea ta a fost una care m-a copleșit pana la lacrimi de fericire. Pentru ca nu cred ca exista mulțumire mai profund spirituala decat aceea de a afla, ca intr-o simpla existența trecătoare, poți schimba sau inspira viața unor semeni. Iar cele cateva ganduri sincere pe care mi le-ai scris sunt edificatoare.
Așadar, îți multumesc din inima aceasta plina de iubire, care simte azi sufletele bune ale oamenilor, mai clar, mai limpede decât orice minte care gândește. Inima simte, asadar, adevarul si sensul existentelor noastre pe aici. Acela de a fi impreuna.

Inima simte o alta inima asemenea ei si intelege rostul intalnirilor noastre pe aici cu acea claritate a ei, de dincolo de orice minte care judeca, fie ea chiar si mintea aceasta noua care se afla in plin proces de resetare, mai curata si  mai pura (macar) decât cea de ieri.

Inima si sufletul imi sunt azi radarele oneste ale fiintei, care detecteaza de la distanta inima si sufletul tau, draga mea Nora. Comunicam deja pe o frecventa inalta, a iubirii de a fi. A iubirii de celalalt. Asa cum ar trebui sa comunice Oamenii.

Vad ca totuși m-am oprit cu bucurie din ce faceam si ti-am scris totusi gandurile mele sincere chiar acum. Mi se intampla adesea sa curg, asa, ca o apa, pe cursul apei mele, in apa vietii mele, care a devenit pentru mine o cale. Calea mea. Si sper ca a inceput sa fie cea a intelepciunii si a simplității. De aceea, nu stiu ce as mai putea adauga.

Abia aștept sa te cunosc sa te pot îmbratisa ca pe un suflet de om asemenea mie.

Te iubesc, draga mea Nora.

P.S. Poate doar as mai vrea sa stiu dacă Mădălina este cumva nepoata mea, sau alta fata? Pentru ca Madalinei ar trebui sa-i multumesc si eu ca făcut posibila aceasta legătura, care nu se va mai rupe niciodată.
Numărul meu de telefon este 0722 778 350. Aștept sa ma suni când doresti.
Iar dacă vei descoperi greșeli de scriere, ele sunt datorate unei aplicații din telefonul acesta, strain de intentiile mele, de pe care m-am grăbit acum sa-ți scriu.

Multumesc, multumesc, multumesc! Mi-ai inseninat ziua si viata cu totul si sper sa simți la fel. Eu cred ca aceste momente înseamnă fericirea deplina a ființei umane care-si înțelege rostul si sensul pe acest pământ. Asa incat,  restul intamplarilor cotidiene devin detalii ale destinelor noastre, pe care, iata, acum putem învața sa le privim cu alți ochi sau cu ochii închisi. Eu când închid ochii vad mult mai bine totul.

Îți recomand blogul meu www.gigi-ghinea.ro,  cât si celelate doua cărți apărute. La primăvara va apărea a patra…
Dar uite ca nu ma pot despărți de tine… Esti un înger. Faci parte deja din „familia mea de ingeri”, pe care sper sa ai ocazia sa-i cunoști intr-o zi. Fără voi viata mea n-ar fi avut poate sensul pe care l-a capatat de cand m-am trezit la adevarata viata!
Te iubesc, Nora, chiar trebuie sa închei acum. Te rog sa-mi spui Gigi si atât.

Distribuie!

Posted in . by with comments disabled.
Show Buttons
Hide Buttons