Recunostinta

concert.10155322_stdRecunostinta
Va respect si va multumesc, dragi tineri, pentru tot ceea ce faceti in aceste timpuri istorice pentru tara noastra.
Multumesc, dragii mei, pentru mesaje, pentru ca si eu am nevoie de sustinerea voastra!
Voi, tinerii, m-ati motivat de fiecare data sa merg mai departe, oricat de imposibil mi se parea uneori din cauza situatiei noastre sociale, care ma mahnea profund. Iar durerea sufleteasca o simteam pentru voi, pentru toti copiii acestei tari, ai planetei, pentru voi, cei care aveati nevoie de repere, de modele de urmat, de exemple personale pentru a creste ca oameni adevarati.
M-ati motivat in repetate randuri (unul cate unul sau in grupurile de sustinere pe care le mai organizam) sa nu-mi pierd entuziasmul care ma caracterizeaza ca mod de a fi, desigur, dar uneori si in mine entuziasmul poate sa dispara cu trecerea timpului meu, din cauza tristetii existentiale care ma coplesea in ultima vreme.
Acum sunt vie din nou, mai mult decat niciodata, pentru ca simt, la nivelul inimii si al constiintei mele, ca acesta este un moment crucial, un moment istoric. Nimic nu va mai fi la fel in tara noastra, iar lucrurile se vor schimba, insa trebuie sa avem rabdare… Acum e nevoie de „rabdarea adultilor, de intelepciunea lor”, care sa va inspire sa sperati in continuare in miscarea aceasta sociala pentru schimbare.
Din pacate nu sunt prea multi intelepti/oameni politici in tara noastra, de aceea ideea de politica la noi s-a deteriorat, iar lumea poate sa creada ca miscarea aceasta din strada e absurda…
Nu-i mai vrem pe ACESTI politicienti pentru ca ei sunt cei care ne-au adus, (cu totii , fara nici o exceptie, partidele lor) in situatia din acest moment.
Insa, printre tinerii din piata am vazut si adulti, in jur de 40 de ani, care sunt calmi, echilibrati, lucizi…pregatiti sa vorbeasca in numele acestei miscari sincere pentru schimbare.
Este extrem de imbucurator ca majoritatea celor din piata sunt tinerii – sunt studenti, in cea mai mare masura – caci acest fapt exprima credibilitatea si legitimitatea miscarii, iar candoarea si puritatea li se citeste pe chipurile pline de sinceritate. Ei nu pot fi suspectati ca vor altceva decat respectul nostru, al adultilor si modele morale pe care sa le urmeze.
In ochii lor se citeste lumina adevarului divin, al spiritului pur, insa lumina se vede doar in lumina, caci se reflecta in lumina sufletului unui adult care-i iubeste…
Am observat, in decursul timpului – mai ales de cand preocuparea mea este indreptata cu precadere spre lucrul cu tinerii – un fapt remarcabil: tinerii, oricat de nemultumiti ar fi, ei nu cunosc sentimentul sau ideea de ura. Asa cum, din pacate, vad ura de sine, cu ochii mintii si ai constiintei mele (ca profesionist, desigur) si asa cum o simt cu sufletul (si ma doare) la adultii de varsta mea.
De aceea astazi, mai mult ca niciodata, adultii ar trebui sa se abtina cat pot de la orice fel de critica violenta la adresa tinerilor, iar daca au ceva de comentat in contradictoriu trebuie sa o faca din iubire, cu multa responsabilitate, cu tact si luciditate. Si, de ce nu, cu umor!
In Piata azi e nevoie de „inteleptii nostri” la fel de mult, de cei care se exprima prin onestitatea adevarului din sufletelor lor. Adica de cei care sunt cu adevarat exact ceea ce pretind ca sunt.
E dificil. Neincrederea i-a coplesit pe multi.
Insa, tot in strada, am vazut parinti ai acestor copii pe care i-am salutat si imbratisat fara sa-i cunosc, i-am felicitat din toata inima, incercand sa creem si noi, tot acolo, o constiinta unica, a celor care le multumim, le suntem recunoscatori ca ne arata si noua calea spre lumina, uitandu-ne doar in ochii lor.
Copiii nostri detecteaza impostura si minciuna imediat. Iar acest lucru ma bucura.
Va iubesc pe toti din toata inima mea!

Distribuie!

Posted in . by with no comments yet.

Pentru copiii nostri. Aveti toata sustinerea mea cu si din iubire, acum, in acest moment istoric.

23731_120913791412980_956427402_nM-am trezit cu gandul la tinerii din Piata pe care i-am vazut aseara cu ochii mei. Sunt frumosi, luminosi, sunt tineri cu chip de om. In sfarsit, am vazut sclipirea de umanitate pe chipul tinerilor, al generatiei care vibreaza pe notele muzicii bune (cine ma cunoaste stie ca sunt rock pana-n maduva oaselor) iar acesta este limbajul universal/uman al iubiirii de viata, al vietii impreuna ca oameni.
Pana mai ieri vedeam pe chipul celor care pretindeau ca ne conduc destinele doar niste haite de animale flamande care latrau unele la altele pentru suprematia prin copaci.
Dragi copii, nu-i lasati sa va manipuleze, sa va minta, sa va promita ca s-au reformat, ca au inteles c-au gresit, bla, bla, bla… Am observat cum apar pe toate canalele Tv aceleasi fetze de politicieni a caror privire intunecata vorbeste de la sine, iar incruntatura dintre sprancenele lor exprima dispretul profund pe care-l nutresc pentru noi, pentru cei pentru care ar trebui sa lucreze, pentru ca ii platim sa faca asta…
Au invatat metode noi de manipulare, de mistificare a vinovatiei lor: Isi fac „mea culpa”, isi cer iertare, fac pe spasitii… Nu-i credeti, sunt irecuperabili, sunt contaminati de morbul lipsei de constiinta. Le lipseste bunul simt uman elementar.
Ceea ce va caracterizeaza pe voi, tinerii de azi, cei care iesiti acum in strada, este tocmai nivelul inalt de constiinta pe care-l exprimati: cel al curajului, al libertatii, al moralitatii sufletului si inimilor voastre, al compasiunii pentru fratii vostri cu care ati imparatasit dintotdeauna sunetele universale ale iubirii pe care numai armoniile muzicii le pot exprima in om.
LImbajul universal al iubirii a fost este si va ramane muzica.
Urmeaza, desigur, alte limbaje ale iubirii umane, exprimate in arta teatrului, a dansului, a literaturii, a artelor plastice s.a.m. d.
Dar orice societate umana functioneaza dupa niste reguli, este o organizatie a civilizatiei unui moment istoric, in care oamenii isi pun mintea la treaba, isi folosesc, inteligenta, ratiunea, intelepciunea spiritului… Iar toate acestea, puse in sliujba semenilor, devin rezultate ale constiintei „colective”. Caci nu intamplator tragedia care a avut loc si care a declansat iesirea noastra in strada, s-a petrecut in Clubul Colectiv. Suntem acum o constiinta colectiva mai inalta. Acest lucru se simte, pentru ca suntem pasnici.
Constiinta voastra colectiva din acest prezent, din aceste vremuri istorice, va trebui sa se organizeze, sa-si gaseasca liderii ei, sa nu permita nici unui intrus sa confiste intenta voastra onesta de schimbare venita din iubirea pura, specifica omului. Venirea vostra in strada este rezultatul compasiunii specifica omului pentru cei asemena voua, pentru cei care simt si vibreaza asemena, Victimele nevinovate din acest prezent actual sunt eroii vostri.
Fiti atenti la emotiile voastre, ele trebuie filtrate de constiinta inalta colectiva a curajului de a fi spirite libere, insa acelea care exprima adevarul, spirite puse in slujba vietii, cele care exprima adevarul integritatii morale a fiintei umane, a colaborarii, a cooperarii dintre oameni. Iar ideea de baza a paradigmei gandirii voastre trebuie sa fie:
Suntem impreuna ca o singura fiinta, suntem una cu divinitatea, suntem o creatie umana iubitoare de viata, si nu impotriva vietii.
Sa nu uitam ca cei care au pretins ca ne conduc pana in acest moment istoric sunt cei care au produs acest dezastru uman, au fost si sunt inca dezbinati, agresivi, aroganti, si plini de ura. Ei incita la violenta. Ei sunt cei care au guvernat, prin legile inumane facute de ei in Parlamentul Rusinii, ceea ce traim in prezent.
Vremurile prezente arata ca oamenii separati si dezbinati de credintele religioase, de ideologiile politice care polarizeaza omenirea prin interese de grup mafiote sunt impotriva vietii, a bunului simt elementar, sunt idei primitive care aduc moarte…
Cereti dizolvarea Parlamentului, nu plecati din strada pana nu obtineti acest mare deziderat pentru un nou inceput.
Voi fi acolo in strada in fiecare zi, va voi sustine cu inima, cu sufletul, cu constiinta mea de om, cu speranta mea nesfarsita ca omul este o creatie divina si tocmai de aceea el se va crea pe sine in iubire pura ( o idee pe care o exprim de multi ani in cartile mele, care poate parea naiva acum, dar va asigur ca nu este)
Va voi sustine (atat cat imi sta in putere) sa va autocreati pe sine in iubire, fiecare prin darurile voastre unice, toate laolalta puse in slujba umanitatii, mereu impreuna ca o singura fiinta. Caci voi sunteti schimbarea de care are nevoie umanitatea la acest moment istoric, pentru ca civilizatia noastra sa evolueze si nu sa se autodistruga prin ura.
Iubirea de Sine (sinele este viata insasi) ramane singura credinta pe care doar omul o poate exprima. Iar voi, in sfarsit, semanati a oameni, si nu a maimute. V-am privit chipurile aseara, iar inima mea plina de iubire a vibrat cu lumina din ochii vostri. Inima nu m-a inselat niciodata.
Sunt fericita ca am apucat acest moment, pentru ca, incepand din acest an, 2015, luna noiembrie (luna in care m-am nascut, Doamne-ajuta!) incepe schimbarea concreta a lucrurilor in tara noastra, o schimbare bazata pe noua paradigma a iubirii de oameni, prin celebrarea vietii si nu a mortii.
Distribuiti acest material, caci, cine stie, poate vor mai fi inimi bune care sa-l citeasca, sa se alature acestei constiintei „colective” inalte a iubirii, ca sa crestem ca numar, unul cate unul…

Impact – 389 de persoane

Recunostinta
Va respect si va multumesc, dragi tineri, pentru tot ceea ce faceti in aceste timpuri istorice pentru tara noastra.
Multumesc, dragii mei, pentru mesaje, pentru ca si eu am nevoie de sustinerea voastra!
Voi, tinerii, m-ati motivat de fiecare data sa merg mai departe, oricat de imposibil mi se parea uneori din cauza situatiei noastre sociale, care ma mahnea profund. Iar durerea sufleteasca o simteam pentru voi, pentru toti copiii acestei tari, ai planetei, pentru voi, cei care aveati nevoie de repere, de modele de urmat, de exemple personale pentru a creste ca oameni adevarati.
M-ati motivat in repetate randuri (unul cate unul sau in grupurile de sustinere pe care le mai organizam) sa nu-mi pierd entuziasmul care ma caracterizeaza ca mod de a fi, desigur, dar uneori si in mine entuziasmul poate sa dispara cu trecerea timpului meu, din cauza tristetii existentiale care ma coplesea in ultima vreme.
Acum sunt vie din nou, mai mult decat niciodata, pentru ca simt, la nivelul inimii si al constiintei mele, ca acesta este un moment crucial, un moment istoric. Nimic nu va mai fi la fel in tara noastra, iar lucrurile se vor schimba, insa trebuie sa avem rabdare… Acum e nevoie de „rabdarea adultilor, de intelepciunea lor”, care sa va inspire sa sperati in continuare in miscarea aceasta sociala pentru schimbare.
Din pacate nu sunt prea multi intelepti/oameni politici in tara noastra, de aceea ideea de politica la noi s-a deteriorat, iar lumea poate sa creada ca miscarea aceasta din strada e absurda…
Nu-i mai vrem pe ACESTI politicienti pentru ca ei sunt cei care ne-au adus, (cu totii , fara nici o exceptie, partidele lor) in situatia din acest moment.
Insa, printre tinerii din piata am vazut si adulti, in jur de 40 de ani, care sunt calmi, echilibrati, lucizi…pregatiti sa vorbeasca in numele acestei miscari sincere pentru schimbare.
Este extrem de imbucurator ca majoritatea celor din piata sunt tinerii – sunt studenti, in cea mai mare masura – caci acest fapt exprima credibilitatea si legitimitatea miscarii, iar candoarea si puritatea li se citeste pe chipurile pline de sinceritate. Ei nu pot fi suspectati ca vor altceva decat respectul nostru, al adultilor si modele morale pe care sa le urmeze.
In ochii lor se citeste lumina adevarului divin, al spiritului pur, insa lumina se vede doar in lumina, caci se reflecta in lumina sufletului unui adult care-i iubeste…
Am observat, in decursul timpului – mai ales de cand preocuparea mea este indreptata cu precadere spre lucrul cu tinerii – un fapt remarcabil: tinerii, oricat de nemultumiti ar fi, ei nu cunosc sentimentul sau ideea de ura. Asa cum, din pacate, vad ura de sine, cu ochii mintii si ai constiintei mele (ca profesionist, desigur) si asa cum o simt cu sufletul (si ma doare) la adultii de varsta mea.
De aceea astazi, mai mult ca niciodata, adultii ar trebui sa se abtina cat pot de la orice fel de critica violenta la adresa tinerilor, iar daca au ceva de comentat in contradictoriu trebuie sa o faca din iubire, cu multa responsabilitate, cu tact si luciditate. Si, de ce nu, cu umor!
In Piata azi e nevoie de „inteleptii nostri” la fel de mult, de cei care se exprima prin onestitatea adevarului din sufletelor lor. Adica de cei care sunt cu adevarat exact ceea ce pretind ca sunt.
E dificil. Neincrederea i-a coplesit pe multi.
Insa, tot in strada, am vazut parinti ai acestor copii pe care i-am salutat si imbratisat fara sa-i cunosc, i-am felicitat din toata inima, incercand sa creem si noi, tot acolo, o constiinta unica, a celor care le multumim, le suntem recunoscatori ca ne arata si noua calea spre lumina, uitandu-ne doar in ochii lor.
Copiii nostri detecteaza impostura si minciuna imediat. Iar acest lucru ma bucura.
Va iubesc pe toti din toata inima mea!

Distribuie!

Posted in . by with no comments yet.

Unde se afla sursa fericirii

Raspunsul il gasiti in inima voastra

In materialul anterior, “Autovindecare prin noua cunoastere de sine”, am incercat sa explic de ce e viata pretioasa si cum anume omul, ca fiinta superioara, dotat fiind cu un dar in plus fata de regnul animal si cel vegetal, poate deveni  constient de importanta si celebrarea vietii prin transcenderea acestui plan strict material al corpului/minte – care are nevoie doar de hrana sanatoasa pentru a fi mentinut la starea naturala a propriei creatii divine – la un alt nivel, cel al constiintei superioare, la dimensiunea spiritului sau. Pentru ca, orice este viu este o creatie a inteligentei constiintei cosmice.

In ce ma priveste, pot sa afirm acum, dintr-o experienta subiectiva, ca esenta omului este de natura divina. Doar omul poate, prin cunoastere, prin cautarea adevarului in interiorul fiintei sale si dedicatie plina de incredere, sa atinga, prin extinderea propriei constiinte a sinelui, impacarea cu Sinele intreg al divinitatii. Trecand printr-un proces permanent de iertare, exprimarea iubirii neconditionate a omului poate fi asemenea cu cea a lui Dumnezeu.

Prin insasi inteligenta constiintei cosmice, care a creat tot ceea ce este, omului i-a fost daruita mintea si inteligenta mintii care este conectata la informatia cosmica. Pentru ca, doar omul poate fi sau poate deveni creator de viata prin spirit.

Cel care creaza viata si nu cel care o distruge, poate deveni orice fiinta umana care intelege rostul vietii si alege sa dea sens propriei vieti, pentru a contribui la perpetuarea vietii pe aceasta planeta si nu la distrugerea ei.

Va spuneam ca sinele omului este direct conectat cu Sinele superior, la sursa divina a vietii prin energia constiintei cosmice. A fi in viata inseamna a deveni constient ca esti in viata prin propria respiratie conectat energetic la o sursa de energie cosmica.

Insa, daca viata ta nu este cea pe care ai visat-o, nu este una de care sa fii multumit, cu alte cuvinte, esti nefericit, acest lucru nu inseamna altceva decat ca, pana in acest moment, nu ai fost constient de adevarata ta putere, de capacitatea mintii tale cosmice, care poate procesa informatii mult mai sanatoase decat cele pe care le-ai adoptat pana in prezent.

Mai inseamna, totodata, ca in prezent functionezi doar pe baza unor programe vechi, care proceseaza datele dintr-o baza de date depasita.

Mintea omului, care seamana cu un computer a primit hard la nastere, iar in el au fost puse si programele de functionare, un soft. Toata aceasta poveste este denumita de psihologia clasica inconstient colectiv. Altfel spus, toate credintele tale mostenite la nivel colectiv, plus cele specifice, ale inconstientului personal – ca mostenire pe filiera genetica -, insa acestea sunt corelate perfect intre ele si reprezinta, pentru tine, un sistem de gandire personal, inscris informational in cel colectiv, al intregului. Teoretic vorbind, o constiinta colectiva insumeaza constiintele individuale care o compun.

Fiecare constiinta insa, reprezinta un camp de energie vibrationala a gandurilor exprimate prin atitudine. Realitatea fiecarui individ este data de propriul sau sistem de gandire, dar care este influentat de constiinta de grup sau colectiva, iar la nivel social percepem o realitate proprie. Putem observa, asadar, ca omul e tentat sa creada ca realitatea este creata de ceva din afara sa (intotdeauna daca nu-I place crede ca realitatea e creata de ceilalti). Numai ca, in realitate, realitatea nu este altceva decat proiectia propriei noastre realitati. Ceea ce inseamna ca aceasta este creata de noi toti impreuna prin propriile noastre ganduri, generate de sistemele noastre de gandire.

Inca o data: gandurile aflate in sistemele de gandire (gandirea programata sa consume fiind o gandire primitiva) formeaza campuri de energie/constiinta care se intersecteaza cu celelalte campuri de energie/constiinta. Asa se face ca astazi, in acest prezent istoric, gandirea civilizatiei umane, la nivel global, in proportie de aproximativ 80%, nu a depasit pragul critic al constiintei spiritului liber de a fi. Acest prag fiind cel al transcenderii, de la cel al supravietuirii corpului material la unul mai inalt, un nivel superior al constiintei, al expansiunii inteligentei umane, care se exprima ca atitudine umana prin curajul de a fi, al responsabilitatii si asumarii alegerilor proprii.

Ceea ce putem afirma azi, prin noile descoperiri ale tuturor stiintelor, bio-neuro-stiintele correlate cu cele ale fizicii cuantice, omul primeste la nastere o amprenta karmica, AND-ul, care contine principiul intregii creatii, modelul de functionare, toate elementele necesare sistemului respectiv  pentru evolutie: minte, inteligenta cosmica. Iar exprimarea fiintei umane ca o creatie inteligenta se face prin constiinta sa de a fi: minte, corp  si spirit in armonie cu legile universale ale creatiei, spre a atinge perfectiunea creatorului. Desigur, mai e drum lung pana acolo, insa actuala civilizatie umana se afla abia la inceput… Din pacate.

Prin viata insasi omul ramane mereu conectat, cat se afla in viata, la toata aceasta informatie, insa isi va folosi capacitatile mintii doar atat cat este dispus sa o faca. Se va servi din acest dar divin, pe tot parcursul vietii, in functie de dorinta sa de a transcende planul material, nevoile strict bazale ale corpului, animalice, iar cu ajutorul capacitatilor sale intelectuale, ale inteligentei sale ca individ, va aspira, prin propria constiinta a valorii sale ca spirit, spre ceva mult mai inalt. Spre fericirea de a fi in viata, iubind viata.

A transcende planul material, al corpului, inseamna sa devii constient de viata insasi, de viata in Sine, in care fericirea sa este inclusa si o include pe a tuturor.

Caci, asa cum am afirmat in toate materialele publicate in acest an, omul informational de astazi, omul care are la indemana toate resursele informationale dobandite pana acum de umanitate, ca civilizatie, isi poate folosi intreaga constiinta, conectat fiind la cea cosmica, din care este parte. Omul este,  atat o constiinta integrata dar si una integratoare a creatiei insasi, atunci cand intelege faptul ca viata insasi i-a fost data in grjia prin spirit. Or, spiritul omului e mintea insasi, iar azi vorbim despre o minte cosmica, cea care a creat tot ceea ce este.

Suntem conectati energetic la aceeasi sursa de viata, energie si lumina – soarele – prin constiinta, iar binele acestei planete depinde de noi, de fiecare in parte, daca ne conectam la acelasi gand de iubire pura – gandul este vibratia de energie in sine – binele nostru, este binele tuturor.

Orice om de bun simt, prin propria sa natura, devine un om constient de propriile sale daruri spirituale ale creatiei, pentru a crea viata prin ceea ce este, ca valoare spirituala si nu prin ceea ce poseda. Un om constient de faptul ca esenta lui este una divina, nu poate ramane la stadiul instinctelor primare, animalice de a supravietui prin ceea ce poseda. Omul poate mult mai mult.

Omul poate si trebuie sa faca acest salt in constiinta, acela al transcenderii sale ca fiinta superioara, la o dimensiune mai inalta, aceea a spiritului sau luminos. Al bunatatii sale, al iertarii, al iubirii si al bucurie de a fi in viata.  

Primul lucru la care e nevoie sa mediteze este cel al introspectiei, al propriei priviri spre sine, spre interiorul fiintei sale pana la esenta sa divina, a inocentei cu care a venit pe lume. Inocenta copilul din sine a ramas intacta, iar adultul de azi poate ierta toata acea perioada a formarii si educatiei sale, in care i-au fost inoculate programele cu informatii false, ale conditionarii. In felul acesta ar putea detecta credintele si convingerile false cu care a functionat o vreme, acele programe, astazi depasite, cele care contin fricile si vinovatiile sale, promisiunile iluzorii cu privire la fericirea care se afla in afara inimii sale, tiparele de gandire automata negative care contin convigeri limitatoare, separatoare, cele care ne-au dezbinat si ne-au adus in stadiul actual de lupta (nivel animalic) pentru supravietuire, aruncandu-ne, ca civilizatie actuala, la un stadiu primitiv, din perspectiva unei constiinte planetare, mondiale.

Pentru a produce un pas spre interiorul fiintei sale, acolo unde se afla de fapt sursa fericirii de a fi, omul constient de toate acestea, poate reflecta pentru inceput la urmatoarele:

La ce nivel de constiinta ma aflu? Care este atitudinea mea fata de viata insasi.

Un instrument simplu de lucru este gandul, care reprezinta informatia, vibratia energetica pe care o emit ca gand, o transmit in campul meu de constiinta, exprimata prin atitudinea fata de viata insasi. Pentru ca, ceea ce transmit prin vibratia gandului, primesc inapoi. Energia este circulara, de aceea vorbim despre un camp de constiinta personala a eului. Un gand pozitiv de iubire pentru viata va aduce inapoi spre mine ceva pozitiv: unul negativ, de neincredere, vinovatie si frica, va crea exact ceea ce am cerut. Omul este ceea ce gandeste acum, iar cel care devine constient de acest fapt, poate deveni un om mai bun si mai fericit.

De aceea, se spune ca primim ceea ce meritam. Insa tocmai de aceea, cred ca e la indemana oricui sa schimbe cate ceva in modul sau de gandire, daca se confrunta cu probleme de sanatate sau de relationare.

Prin accesul liber la nivelurile mai inalte de constiinta spirituala, universala, cosmica, omul poate aduce in campul sau de energie binele prin insasi dedicatia lui umana si spirituala, prin transenderea gandirii actuale – in care opereaza automat programele vechi de gandire negative mostenite – la un alt nivel, mai inalt, de constiinta, cel al curajului de a fi, ca spirit liber, cu o capacitate de a procesa informatii noi, sanatoase, cu ajutorul inteligentei mintii. Se stie deja ca omul isi foloseste mintea doar un mic procent din capacitatea ei cosmica. Potentialul mintii omului este mult mai mare decat crede el ca este acum.

Insa eu spun, ca fiecare individ isi poate transcende nivelul de gandire primitiva prin propria constiinta a puterii de a fi liber sa fie spirit prin ceea ce ofera lumii in beneficiul vietii.

Reamintesc ca aceste programe vechi de gandire opereaza in mod automat cu aceeasi baza de date, de cateva sute de ani; omenirea aflandu-se intr-un cerc vicios al fricilor pentru supravietuire. Un intreg cortegiu al fricilor si al vinovatiilor aculumulate intr-o intreaga istorie de evolutie a omenirii, plus cele inoculate de societatea consumerista a vremurilor noastre, reprezinta nivelul de constiinta planetara al acestui secol. E ca si cum, la nivel de gand, de energie colectiva, consumam doar frici, transmitandu-ne unii altora ingrijorarea in legatura cu siguranta zilei de maine. Devreme ce, majoritatea populatiei de pe glob, in proportie de 80% traieste la acest nivel, cel al supravietuirii. Dominata de aceasta gandire a pericolului iminent, prezentata de media in mod agresiv, persuasiv, constiinta colectiva a civilizatiei actuale se afla putin peste pragul critic al curajului de a fi liber, acest nivel spiritual fiind primul nivel inalt de constiinta ca spiritualitate, la care orice om are acces daca produce o schimbare in sine, in propriul sau sistem de gandire.

La o privire de ansamblu se poate observa cu usurinta ca omenirea se scalda inca untr-un rezervor de energie invechita, alterata, care contine credintele religioase primitive (ale pacatului si vinovatiei) ale sclaviei (in prezent, sclavii se afla pe plantatiile corporatiilor), operand la nivel de gand cu credintele si convigerile limitative ale individualismului, egoismului, lacomiei, razbunarii, invidiei, al dorintelor iluzorii intretinute de media si manipulate de industria care promoveaza luxul si aparentele… Toate acestea se exprima printr-o atitudine generalizata focalizata pe nevoile iluzorii ale corpului, promovate de o economie de piata salbatica bazata exclusiv pe consum. Corpul devine astfel o materie fizica, atat ca sursa de consum cat si cea care se consuma pe sine.

Nivelul strict biologic de functionare a omului, se exprima la un nivel de vibratie energetica scazut, ca o constiinta colectiva joasa, negativista ca atitudine, in care omul dominat de frici, crede ca sursa fericirii se afla in afara sa. 

La nivel global vorbim de o constiinta colectiva, iar energia circulara cu care se hraneste omenirea in prezent, se poate numi cu greu o “constiinta” superioara. Realitatea globala se exprima, se manifesta intotdeauna ca atitudine generala fata de viata. Orice om de bun simt poate observa cu usurinta dezechilbrul energetic planetar, o imensa falie intre bogati si saraci la limita supravietuirii, in timp ce toate resursele si bogatiile planetei sunt concentrate, luate in posesie, de o mica parte a populatiei de pe glob, de aprox. 3-5%.

 

Revenind la campul sau de constiinta individuala omul va fi atras, prin atitudinea sa fata de viata insasi, de (un) acelasi nivel de constiinta si energie, asemenea celui pe care-l creaza prin ganduri si care se exprima prin propriul sistem de credinte. Omul se poate cunoaste pe sine prin atitudinea fata de viata personala. El se exprima si se manifesta conform cu aceasta credinta personala, creandu-si propria realitatere; astfel el poate sa creada despre sine, fie ca e o victima, fie ca e un spirit liber, dotat cu inteligenta creatoare de viata.

Fiind, in mod inevitabil, interconectati energetic la aceeasi sursa de viata si energie cosmica prin vibratii, omul se simte atras ori respins, prin propriul sau camp de constiinta, (mai inalt sau mai scazut ) de alte campuri de constiinta asemanatoare, respectiv diferite de al sau. Prin vibratiile sale, la nivelul inimii (daca este atent) omul este atras si atrage, la randul sau, ceea ce merita sa traiasca. Aici verbele “a avea” si “a fi” capata consistenta in constiinta omului atent la propria sa fericire.

Reamintesc, daca mai este nevoie, ca nivelul de constiinta la care se situeaza dorintele prin atitudinea exprimata de versul “a avea” pentru a fi fericit, se afla sub pragul critic al curajului de a fi, al responsabilitatii alegerilor proprii, al individualismului, al egoismului. Omul actual dominat de verbul a avea, a poseda, devine distructiv prin el insusi, pentru ca devine sclavul propriilor posesii materiale. (V-ati gandit vreodata ca “avere” vine de la “a avea”? Sincer, nu cunosc originea acestui cuvant, (pare un cuvant de origine latina), insa, practice, nici nu ma intereseaza originea lui, insa ma ajuta sa-i recunosc pe cei a caror  gandire a ramas la stadiul primatelor, iar lucrul acesta e suficient pentru extinderea constiintei, printr-o atentie mai ampla.)

Conform legilor spirituale universale, – mai nou, acestea au devenit conforme cu legile fizicii cuantice, ale atractiei – campurile noastre de energie si lumina spirituala se simt, fie atrase, fie response, de celelalte campuri. De aceea, nu depinde, iata, decat de om sa vrea sa devina constient de propria constiinta, de campul sau de energie si lumina spirituala mult mai inalta, de dincolo de ceea ce crede ca se afla in afara sa, ca sursa a fericirii. Sa-si focalizeze energia pe sursa fericirii din interiorul fiintei, acolo unde se afla esenta sa divina, puritatea si inocenta cu care a venit pe lume, acolo unde se afla bunatatea umana si iubirea neconditionata.

 

Afla, asadar, care sunt darurile tale spirituale? Ce poti oferi lumii acesteia, astfel incat, produsul oferit de tine, ca spirit liber, sa intretina viata si nu sa o distruga?

Stiu ca, incepand de astazi, vei fi tentat sa pornesti intr-o calatorie spre interiorul fiintei tale cu incredere. Pentru ca, doar acolo, in esenta ta divina, vei gasi fericirea de a fi. Aici si acum mereu.

Te iubesc, omule! Gigi Ghinea, un sprit liber, animat de singura credinta valabila dintotdeauna: iubirea din inima ta.

 

Distribuie!

Posted in . by with no comments yet.

AUTOVINDECARE prin noua cunoastere a Sinelui

 

Vei fi cu adevarat pe calea cunoasterii de sine atunci cand vei porni calatoria spre sinele tau interior. Cand vei renunta sa crezi ca fericirea se afla in afara, in lumea din afara sinelui tau.

Sinele este sursa vietii iar tu esti parte a acestui Sine infinit pentru ca esti in viata. Prin tine curge viata, indiferent daca esti constient sau nu de acest „mister”, fiind conectat la sursa vietii prin insasi respiratia inimii tale care bate, chiar si atunci cand nu esti constient ca ea te tine in viata.

Devenind insa constient de toate acestea cred ca merita sa te intrebi care este sensul si rostul existentei tale si cum anume ai putea „justifica” pana acum faptul ca ti-a fost daruita o viata. Asa cum le-a fost daruita tuturor fiintelor vii.

Care este scopul existentei noastre cu totul, iar astazi, mai mult decat oricand, cum se face ca, indifernt de unde privesti chestiunea, noi existam impreuna. Caci respiram si suntem in viata conectati la aceeasi sursa de viata. Suntem Viata, viata pe care, de acum incolo, o putem numi Sinele nostru, al tuturor.

Dar Sinele acesta, care ne tine pe toti conectati la viata prin propria respiratie, cine este? Si de ce ne tine in viata de atatea milioane sau miliarde de ani – caci, cine le mai numara? Viata e tot viata, asa cum este ea? Poate este sinele meu, acesta, prin care eu sunt. Eu sunt, iar acum sunt constient, in sfarsit ca sunt in viata, conectat la aceeasi sursa de viata impreuna cu tot ceea ce este viu. E viata insasi, iar eu sunt parte din ea.

Am devenit constient de acest adevar intr-o clipa: chiar acum. acum este fiecare clipa in care devin constient ca sunt. Iar astfel, acum devine etern.

Asa se face ca viata dureaza de milioane sau miliarde de ani…

Diferenta consta insa in noua cunoastere de Sine, care astazi v-a fost revelata de propria constiinta. Constienta ca sunt in viata. Iar aceasta viata exista in mine acum pentru ca eu sunt constient de propria mea constiinta prin care sunt conectat la sursa vietii. acum sunt, este diferit de felul in care eram ieri. Ieri eram in viata si-atat. Gandeam, vorbeam,  faceam lucruri, simteam emotii… traiam si eu cum puteam pe-aici, prin Bucuresti, Romania, Europa… Oare ma gandeam atat de profund la existenta mea, la viata insasi… Poate eram preocupat doar de ziua de maine sau de cine stie ce probleme personale…

Dar oare modul in care sunt conectat azi – si anume prin constiinta mea de a fi in viata, sunt, iata, viata insasi – nu ar putea fi unul nou, care sa-mi ofere o alta perspectiva asupra mea cu totul?

Iar acum urmeaza prima lectie de cunoastere de Sine prin constiinta lui a fi.

Cine sau ce sunt eu in tot acest ocean de constiinta la care acum sunt si eu sunt conectat prin respiratia constienta? Imi amintesc in fiecare moment acum ca sunt conectat prin respiratia constienta la aceeasi sursa de viata impreuna cu toate fiintele vii, cu tot ce este viu. Cum as putea sa aflu, cum as putea intelege ce sens sau ce rost are viata, existenta mea si a noastra cu totul?

Ce sunt eu, de fapt. Sunt un corp, o minte, un suflet, un spirit? Ce sunt oare?

Sunt o creatie a unui Mare Creator, a unei Constiinte mai inalte decat a mea, una imensa, infinita… care ne-a picurat tuturor la nastere un strop de constiinta? Legandu-ne la viata aceasta unii de altii printr- singura respiratie de viata. O respiratie…

De cand m-am nascut am tot respirat dar n-am prea fost constient ca fac asta ca sa traiesc. Traim oricum chiar si fara sa stiu ca traiesc datorita acestei legaturi la sursa vietii. Traiam prin Inima mea. Inima m-a tinut in viata chiar si atunci cand nu eram constient de rolul ei imens… Inima. Inima mea!

Ce sunt eu atunci? Sunt o constiinta pentru ca respir viata in mod constient. Viata este energie si lumina. Sunt om si am o inima. Sunt insa si un corp, o minte, un suflet, un spirit?

Cum as putea sa aflu cine sunt eu in viata aceasta de care am devenit constient altfel acum ca este in viata,  pentru a contribui la celebrarea vietii, la mentinerera ei pe pamant si nu la distrugerea ei…

1. Primul lucru pe care trebuie sa-l intelegem este acela ca trupul nu are capacitatea de a se experimenta pe sine. Pare surprinzator, din moment ce noi consideram ca ne simtim corpul. Toti ne identificam cu trupul nostru, cu propriul corp. Poate, insa corpul sa se simta pe sine? Mana, de pilda, nu are nici o modalitate de a-si percepe propria existenta; piciorul nu are cum sa stie ca e (un) picior.

2. Partile corpului sunt experimentate prin mijlocirea senzatiilor, la fel ca si corpul in ansamblul sau. Noi nu ne simtim corpul, ci simtim senzatiile din corp.

3. Unde se simt aceste senzatii corporale? In minte. In lipsa acesteia nu putem resimti ce se intampla in corp si nici senzatiile care ne ofera informatii despre el. Asadar, experimentarea corpului nu are loc in corpul insusi, ci in minte.

Iata primul gand care trebuie sa ne devina familiar.

Urmatorul este acela ca nici mintea nu se poate experimenta pe sine. Un gand nu se poate analiza pe sine, un sentiment nu se poate simti pe sine, iar o amintire nu-si da seama ca este o amintire.

Mintea trebuie sa existe in ceva mai grandios decat ea, ca sa realizeze ce se petrece in interiorul ei.

Si ce este mai grandios decat mintea? Constiinta. De care eu tocmai am devenit constient.

Stim  ce se petrece in minte datorita constiintei insesi.

Continutul mintii si ceea ce se petrece in ea se dezvaluie prin intermediul constiintei; iata de ce experimentarea tuturor acestor lucruri – a vietii insasi – se petrece in interiorul propriei tale constiinte.

Astazi am devenit constient ca exist prin propria-mi constiinta de a fi. Sunt o constiinta umana, esenta divina, universala, am o inima care ma tine conectat la viata insasi. Iar viata mea conteaza. E un dar divin.

Constientizarea a tot ceea ce este, incepand de azi, mereu acum , experimentand aceasta existenta dintr-o sfera mult mai inalta, mult mai cuprinzatoare: o constiinta planetara, Cosmica.

Sunt toate acestea la un loc, corp, minte, suflet, spirit prin constiinta.

Respir, sunt viata insasi si imi pasa de ea. Vreau si pot sa iubesc viata. Viata sunt toti, ca unul,  o singura fiinta, iar o constiinta constienta (adica eu) de acest fapt conteaza. Pentru ca viata sa continue nestingherita acum si prin efortul meu constient de a crea viata (in loc de a o ditruge prin inconstienta mea).

Prin intentia mea constienta de a crea viata creez un camp de constiinta inalta, pozitiva, care vibreaza atat orizontal cat si vertical, iar campul constiintei mele in iubire de viata se conecteaza cu campul tau de constiinta,  oricine ai fi si oricum ai considera ca esti.

Suntem conectati prin constiinta ca o singura retea de energie si lumina prin viata insasi, la aceeasi sursa de viata, sinele nostru, al tuturor, impreuna.

 

Distribuie!

Posted in . by with comments disabled.

Citesc si ma imbogatesc

Invatati sa iubiti citind o carte, apoi daruiti-o! O sa fiti mai bogati daruind.

Cine as fi fost daca n-as fi citit?

Cum ar fi aratat viata mea acum daca n-as fi gasit sursa nesfarsita a cunoasterii de sine in cartile pe care le-am citit si care mi-au aratat intodeauna o cale, calea mea. Calea de a merge mai departe.

De unde mi-as fi primit speranta si energia vitale, intr-o existenta plina de intrebari, care pareau uneori fara raspuns, daca n-as fi ajuns, mereu si mereu, la o sursa a cunoasterii, aflata intr-una din cartile care continea un raspuns si pentru mine?

Cum as fi rausit oare, fara ajutorul incontestabil al cartilor, sa-mi raspund – intr-o forma sau alta, zi de zi, ceas, de ceas, clipa de clipa – la intrebari fundamentale ale omului de bun simt: „ce se intampla cu mine? ce se intampla cu noi?” Caci orice existenta singulara, trecatoare, are nevoie de raspunsuri pentru a intelege, la fel, zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa, care este sensul existentei sale si rostul intrebarilor sale, care par fara sfarsit….

Cum ar fi aratat viata mea azi, cine sau ce as fi foat eu, daca n-as fi citit in fiecare zi cateva ore, pentru a-mi procura hrana sufletului? O hrana care, dupa parerea mea, nu se afla nicaieri altundeva mai bine pastrata decat in spiritul nemuritor al omului creator de sine: in stiinta, arta si literatura. Spiritul omului s-a manifestat dintotdeauna in creatia lumii, iar lumea arata minunat, privita din perspectiva luminoasa a cunoasterii.

Cunoasterea de sine este una fara sfarsit, insa acest lucru l-am aflat mai tarziu, din cartile pe care le-am citit. Astfel mi-am dobandit pacea interioara intelegand ca nu merg nicaieri. Asadar, nu e nici o graba. 

Cat de saraca as fi fost azi daca n-as fi citit?

Cum altfel decat din lumea cartilor as fi putut afla ca primesc de la viata ceea ce daruiesc si ca pot darui ceea ce am deja. Ca am ceva de oferit tot timpul, exact de acolo din inima cunoasterii mele, din lumea cartilor, lumea in care (eu) ma simt cel mai confortabil, o lume a iubirii de oameni?

Daruiesc iubire citind, caci devin un om mai bun, mai responsabil, conectata la o constiinta cosmica. Iar lucrul acesta l-am aflat din cartile pe care le-am studiat.

Inca ma refugiez in lumea cartilor pe care le citesc zi de zi ca sa gasesc resurse de energie pentru a merge mai departe. Cartea, lectura, in general, a devenit pentru mine „drogul” care ma ajuta sa evadez din realitatea noastra concreta, care ma intristeaza uneori.

Citind imi gasesc linistea, citind meditez la toate acestea, cu iubire de tot ceea ce este, pentru ca tot citind, citind, citind neobosita, m-am eliberat de toate fricile mele prin intelegerea lucrurilor fundamentale care creaza realitatea noastra ca UNUL.

Si, pentru ca tot am aflat cate ceva din toate acestea de mai sus, intr-o zi, o zi ca toate celelalte, iubirea din inima mea s-a manifestat in forma in care o primeam din lecturile mele, una care-mi fusese daruita de cei care scriu carti. In acel moment de gratie am primit si curajul necesar pentru a darui la randul meu ceea ce primeam citind: o carte. Apoi inca una si inca una…. si tot asa pana la finalul acestei existente care scrie constienta de iubirea de a fi impreuna.

In cartile pe care le scriu impartasesc cu semenii mei o experienta de viata, experienta vindecarii nefericirii noastre, care se naste doar din necunoastere, din ignoranta pe care o mostenim.

Azi sunt un om bogat, pentru ca citind mi-am depasit ingnoranta, mi-am extins constiinta dincolo de suferinta, pentru ca am invatat sa daruiesc, iar daruind primesc tot ceea ce am nevoie ca sa fiu fericita.

Citeste si daruieste o carte si astfel lumea va deveni una mai buna si mai frumoasa!

Cartile mele au fost scrise cu acest gand curat de iubire, pentru ca azi sunt cea care iubeste ceea ce face si face ceea ce iubeste cel mai mult. Scriu, citesc si daruiesc mereu o carte…

In prezent o scriu pe a patra, care, la fel, se scrie de la sine… La toamna va fi gata… Dar daruiesc in permanenta carti, daruiesc ceea ce-mi place sa primesc si astfel totul decurge de la sine.

Lasa-te sa curgi, iubirea vine de la sine! Asa se traduce maniera mea de a fi, filosofia mea de viata, pe care-am dobandit-o, in cea mai mare parte, citind.

Invatati sa iubiti citind o carte, apoi daruiti-o! O sa fiti mai bogati daruind.

 

Distribuie!

Posted in . by with comments disabled.

De la minte la inima prin constiinta

Stiinta si spiritualitate pe intelesul tuturor

 

Mesaj de la Gigi Ghinea – Seminar GRATUIT AUMKI: Stiinta si spiritualitate pe intelesul tuturor. Marti 24 februarie, Ora 18,00, la Teatrul de Arta, in Str.Sfantul Stefan, Nr.21 (zona Izvorul Rece) Bucuresti . Prezinta Gigi Ghinea (psiholog) si Nicolae Achiriloaei (Reiki – Terapie Craniosacrala – Emotional Freedom Techniques)

Rezerva un loc accesand linkul: http://aumki.ro/confirmarea– participarii-la-seminar/ sau suna la tel: 0722 207 219

 

Distribuie!

Posted in . by with comments disabled.

Cunoasterea de sine – o experienta mereu subiectiva

Fără-titluInca de la prima criza existentiala, atunci cand am ales calea psihologiei cu gandul sa-mi inteleg suferinta, inca de pe atunci, gandul care m-a impins constient spre a afla ce se intampla cu mine, a foat acela de a ma cerceta pe mine insami. Insa, asa cum se proceda la vremea respectiva, cautarea de sine s-a petrecut in baza cercetarilor stiintelor care aveau legatura cu stiinta psihologiei. Am facut-o cu dedicatie, pasiune si credinta, atat cat mi-a stat in putere. Filosofia m-a preocupat dintotdeauna, iar acesta a fost un fapt fundamental, caci existenta in sine ma preocupa si, evident, a mea, in mijlocul evenimentelor lumii pe care nu le puteam intelege la vremea aceea, pentru ca ele ma afectau in mod direct si pe mine, ca si pe ceilalti oameni. Pana intr-o zi, cand, obosita de toate metodele psihologiei, am inceput sa citesc filosofie orientala, mai exact buddista. Aceasta abordeaza existenta din perspectiva mintii, a gandirii, a puterii gandului de a crea viata subiectului in sine. Lumea noastra interioara. Astfel incat, desigur, cercetandu-ti gandurile incepi sa intelegi ca simti ceea ce gandesti ca simti, iar de simtit crezi ca simti ceea ce interpretezi in mod subiectiv ca simti. Omul fiind singura fiinta care se gandeste pe sine. De fapt, in acel punct intelegi, ca o iluminare, ca simti si crezi ceea ce altii te-au invatat sa simti sis a crezi. Trecutul personal si cel colectiv, destinul personal dar si cel colectiv, numit de C.G.Jung inconstientul colectiv al omenirii sunt idestructibil legate, interconectate, iar toate acestea isi pun amprenta pe toata existenta fiintei noastre. De aceea drumul fiecaruia, povestea fiecaruia, destinul fiecaruia, par diferite… dar nu e tocmai adevarat. Si totusi…. in viziunea noii paradigme, noua filosofie de viata, stiinta si-a spus poate ultimul cuvant – vorbim aici de fizica cuantica –  iar acesta, legat de natura si originea vietii este identic cu cel al celor mai vechi culturi spirituale, traditionale. M-as referi aici la credintele orientale, la filosofiile buddiste. Asadar, asa cum am amintit mai sus, totul este gand, iar gandul este energie. Doi fotoni spre care se indreapta un gand, o intentie constienta, executa o miscare conforma cu intentia. De separare sau de apropriere. Cu alte cuvinte, lumea a fost creata de gandirea oamenilor, de constiinta colectiva a omenirii. Pana in urma cu doar 10 ani nivelul de contienta la care omenirea se afla era unul foarte scazut, sub pragul critic al intergritatii umane. Si astfel se explica lupta competitiva, salbatica pentru supravietuire, lacomia, dorinta de a-i subjuga pe ceilalti prin forta egourilor exacerbate, dar si ignoranta. Desigur, dintotdeauna au existat si fiinte cu un nivel foarte ridicat al constiintei – Budda, Iisus, Krisna, care calibrau la un nivel maxim al constiintei pure, cel al iubirii neconditionata fata de toti oamenii. Insa timp de 2000 de ani foarte putini dintre noi, doar 7-8%, au fost cu adevarat mai luminati, mai intelepti si au transmis, prin gandurilor lor, iubire. Iubirea divina s-a transmis in plan spiritual, iar omenirea cu totul a putut evolua din si cu iubire pentru viata. Inteleptii tuturor timpurilor au inteles perfect printr-o constienta inalta a realitatii existentei noastre toata aceasta poveste comuna, colectiva, ca umanitate: de ce suntem aici si care este rostul nostru in Univers. Lumea, cu totul, este tot ceea ce este mereu acum. Acest moment al eternitatii noastre. Momentul acum. Lumea cu totul a fost dintotdeauna si este un atelier, un loc, o scoala in care cu totii, separat si impreuna invatam sa ne intelegem experientele de viata. Existenta cu totul. Ideea de a fi impreuna este una noua, pornita dintr-un gand al spiritului omenirii, descatusat si eliberat din propriile-i inchisori ale gandirii invechite. Este o idee planetara, universal, care razbate azi mai puternic decat in trecut, pentru ca mintile oamenilor acestui moment istoric sunt mai curate, mai pure. Dorinta semenilor nostri de a evolua in plan spiritual a existat dintotdeauna, insa in vreme ce ea s-a manifestat destul de timid secole de-a randul, astazi se pare ca lucuruile se schimba, iar constiinta iubirii se extinde la fel. In prezent un val de constiinta planetara se face simtit peste tot in lume. Gandurile oamenilor se schimba, astfel incat vibratiile noastre de energie divina sunt mai inalte. Vorbim despre un alt nivel de constiinta la care a ajuns omenirea. Dar inca mai avem de invatat, de purificat in fiinta noastra credinte, convingeri si tipare mentale otravite de ignoranta si ura de sine care ne-a dezbinat. Inca invatam, pentru ca inca mai avem de invatat. In plan personal, invatam fiecare in felul nostru, in ritmul nostrum, in functie de destinul personal. Dar am aflat un lucru esential: acela ca suntem interconectati la aceeasi sursa de energie si viata, iar destinul nostru este fara indoiala unul comun. In aceasta noua paradigma, credinta fundamentala, ca filosofie de viata, este aceea conform careia suntem responsabili de destinul nostru. Avem datoria de onoare, ca  prin constiinta oferita ca dar al naturii noastre spirituale, sa privim viata, cu totul, dintr-o noua perspectiva, una mai extinsa la intreg, pentru a invata sa devenim cu adevarat oameni. Omul constient si responsabil de menirea sa in lume este cu adevarat un om mai bun. S-a vazut ca pentru a deveni mai buni, a fost nevoie sa traim raul si suferinta. Cu alte cuvinte, nu putem deveni mai buni decat daca reusim sa constientizam ca am fost rai… Nu pentru ca ne-am dorit sau ne-am propus asta cu buna stiinta, ci doar pentru ca am fost, de cele mai multe ori perfect inconstienti si ne-am lasat influentati de gandirea comuna, care ne-a modelat parcursul si evolutia cu totul. Am incercat sa fac un rezumat despre tot ce am aflat in toata aceasta experienta de viata personala pana in acest moment. Pot spune ca din momentul trezirii constiintei de sine ca subiect unic intelegerea se poate extinde prin constiinta care evoluaza si ea, pana in punctul in care vom ajunge sa intelegem, nu doar cu mintea, ci si cu inima, ca suntem cu totii UNUL. Ne aflam insa tot timpul intr-un context anume, am fost si suntem mereu in interactiune cu ceilalti, formand o constiinta colectiva. Asa arata viata noastra comuna in acest timp comun, in acest context istoric planetar, universal. Viata ne este oferita in dar tuturor, dar o impartim cu cea a semenilor nostri, cu cei cu care se intampla sa traim acelasi timp istoric, ca evolutie a omenirii. Am inteles ca ne hranim din aceeasi sursa de energie, venim dintr-o vointa divina, de dincolo de intelegerea noastra, iar viata este in noi oricum, indiferent daca suntem constienti de maretia ei sau nu. Aceasta pare a fi o capcana ignorantei, dar poate fi, in acelasi timp, momentul trezirii constiintei. Un moment crucial in care alegerile noastre devin constiente, cand alegem prin vointa si intentie sa ne decidem, in cunostinta de cauza, destinul. Doar astfel putem accepta consecintele alegerilor noastre in mod responsabil. Acesta este nivelul critic, al trezirii constiintei, pe care il numim nivelul integritatii. De-abia de la acest nivel omul intelege ca a gasi vinovatii in afara, nu duce absolut nicaieri. De-abia din acest moment incepe cu adevarat evolutia in plan spiritual, iar calatoria porneste intr-o alta dimensiune. Calatoria porneste spre interiorul fiintei, spre esenta, spre adevar, spre libertatea de a fi. Libertatea de a fi, presupune observarea constienta a greselilor inerente, automate, insa odata constientizate omul se priveste pe sine cu mai multa compasiune. Pentru ca doar recunoscandu-le le poate corecta. Omul constient de propria sa putere de a fi isi da voie sa greseasca, dar nu el repeta gresala, ci invata din propriile greseli. Observa in continuare greselile celorlati – constiinta colectiva – insa constient fiind de faptul ca el insusi nu e perfect, ca suntem asemenea ca natura umana, isi intelege  semenii aceeasi compasiune pe care o exerseaza cu sine insusi. El incepe sa constientizeze puterea de a ierta, de a se ierta pe sine. Iar acest proces de recunostinta si iertare devine unul continuu… pe calea desavarsirii sale ca spirit. Ignoranta, lacomia, dorinta de putere (a banului) sunt inca dominante in lume, inca le le putem vedea, le constatam si le traim consecintele in vietile noastre, pentru ca traim un destin comun. Durerea lumii, inechitatea, nedreptatea ne dor, insa nu mai luptam cu ele…Ar insemna sa punem in joc aceleasi arme, arme de lupta. Cea mai buna cale constienta de a fi demn si liber intr-o lume a noastra, a tuturor, este cea a impacarii, a iertarii. De fiecare data cand te simti destabilizat sau coplesit de influentele din jur datoria fiecaruia este de a reveni in lumea proprie, in experinta sa de viata, ca fiind una subiectiva.. Odata intentia si viziunea celui cu constiinta treaza fiind stabilite omul care evolueaza spiritual nu mai poate da inapoi. El se simte foarte fericit sa iubeasca, sa daruiasca… doar astfel se simte implinit. Omul constient de adevarul sau spiritual devine propriul observator al existentei sale, dar si obiect de studiu, ca esenta divina. Acest demers este cu adevarat fascinant pentru ca viata capata alt sens, cel al desavarsirii noastre ca Sine intreg. Putem darui iubirea care se afla in inima noastra, ca sursa nesfarsita a vietii, raspandind in jur bunatatea umana. Un singur gand bun contrabalanseaza mii de ganduri negative, pentru ca puterea iubirii este imensa, autentica, naturala si reprezinta adevarul. Aceasta este povestea a ceea ce am aflat pana acum.  Despre mine, despre noi, cu totul. Despre rostul nostru pe aici. Vestea buna este aceea pe care cu totii o vedem, daca privim atenti in sufletele noastre: astazi omenirea devine mult mai constienta de un gand, de idea de fi impreuna ca o familie universala. Suntem si am fost dintotdeauna interconectati ca intr-o retea, la o sursa comuna de viata. O putem numi constiinta divina a vointei de a fi. Omul ramane singura fiinta capabila de a deveni constienta de constienta de a fi in viata, dar si de importanta de a servi si celebra viata. Constient de toate acestea nu poate fi decat omul. In schimb, daca vom continua sa ne luptam unii cu ceilalti pentru suprematie, ignorand acest adevar fundamental, in continuare unii vor deveni victimele inocente – copiii, animalele, planeta devastata – ale lacomiei celor imaturi, egoisti, individualisti,  ignoranti, inconstienti. Separatia perceputa de gandirea defectuoasa a creat lumea pana la un punct dezbinand-o in baza credintelor religioase si a celor sociale bazate pe diferentele dintre noi, in baza unor regului si norme adoptate de o societate interesata doar de acumulare in plan material. Competitia nemiloasa, lupta pentru supravietuire ne-a dezbinat. Exact in acest moment avem sansa sa observam, sa constientizam ca toata aceasta lupta a alimentat ura noastra de sine, pe care am proiectat-o din ignoranta in afara, iar acest fapt ne-a facut rau tuturor: razboaiele au adus moarte. A venit timpul sa alegem viata! Secolul trezirii spirituale a inceput, iar lumea se trezeste incet, incet… Ne trezim unul cate unul, influentati de mediul in care ne miscam. Suntem interconectati prin campurile de energie ale constiintei noastre. Atractia sau respingerea campurilor noastre tin de nivelul noastru de constientizare al alegerilor noastre. Universul ale legile lui, insa constiinta divina isi face treaba prin iubirea universala care a fost si este cea care a castigat dintotdeauna. Iubirea repara si topeste ura dintre noi. Castigul este insa unul fundamental, cel al spiritualitatii, al dimensiunii noastre eterne. Viata. Evolutia noastra ca umanitate, ca o singura fiinta, o familie universal, se petrece lent, pas cu pas, cu fiecare constiinta care se trezeste si se alatura unei constiinte mai largi, a celor care au evoluat integrand la toate nivelurile si in toate dimensiunile fiintei lor compasiunea, bunatatea, iubirea de celalalt, de viata, cu totul. Iubirea pentru tot ceea ce inseamna viata. Adevar, bunatate, frumos. Acestea sunt notiuni care pana azi isi pierdusera intelesul, caci au fost rastalmacite, in fel de fel de credinte oarbe. Cele care ne-au separat de sursa comuna de viata si energie divina. Iar exemplele societatii consumeriste, care se devoreaza pe sine gasim peste tot…Trebuie doar sa devenim mai atenti. Sa devenim constienti de viata care ne-a fost daruita si s-o pretuim asa cum se cuvine. Binele comun este acum tot ceea ce conteaza, pentru ca numai daca celuilalt ii este bine imi poate fi si mie bine.

Distribuie!

Posted in . by with comments disabled.

De la minte la inima prin constiinta

p_8611_766x350-10-85Se vorbeste tot mai mult astazi despre o revolutie a constiintelor, dar si despre o trezire spirituala a omenirii.

Deasemena, auzim tot mai des, in lumea celor care se dedica evolutiei si cunoasterii de sine, despre capacitatea inimii de a iubi neconditionat.  Sustin neconditionat aceasta din urma afirmatie, ca pe un adevar spiritual revelat, incontestabil.

Dar cum? Cum facem asta?

Aceasta intrebare apare pe buzele tuturor celor care (ma) asculta fascinati atunci cand le vorbesc despre iubire, despre iubirea care este capabila sa vindece orice suferinta.

Desigur calea inimii este acea calatorie spre interiorul fiintei noastre, cu scopul de a ne re-descoperi esenta pura a creatiei noastre, a naturii noastre umane, acolo unde, de regula, omul dedicat cunoasterii adevarului despre sine, se intalneste cu divinitatea, cu bunatatea, cu seninatatea si pacea.  Iar toate acestea laolalta nu sunt altceva decat iubire pura, iubirea universala, cea care tine cu adevarat de umanitatea noastra. Pentru ca doar omul, prin esenta sa divina, poate fi capabil de a constientiza puterea iubirii neconditionate, ca sursa a creatiei.

De-abia din acest moment al deciziei de a alege fericirea, ca sursa permanenta a existentei care se afla in interiorul fiintei si nu in afara, procesul adevaratei cunoasteri de Sine devine un proces constient si responsabil al tuturor alegerilor sale, cat si al consecintelor lor. Devenind constient de propria sa alegere omul intelege ca procesul cunoasterii de-abia acum incepe. El presupune purificarea si resetarea sa la toate nivelurile si totodata, calatoria inimii se transforma  intr-un proces permanent si continuu,  al acceptarii si al iertarii. Pentru ca, in viata sa de fiecare zi omul ramane conectat la lumea din jur, fiind nevoit sa produca alegeri care, de-abia de acum incolo, fiind constiente si responsabile, ii devaluie acestuia adevarata sa putere de a fi. De a fi constient de intreaga sa existenta, ca spirit liber, dar si  constient de tot ceea ce transmite in afara sa, prin gandurile, intentiile, alegerile, vorbele si faptele sale. Omul raspandeste in jur o energie care, prin vibratiile inalte sau joase, participa la sustinerea sau la ditrugerea vietii. Nu doar a vietii lui, ci si a celorlalti. Si nu doar in spatiul in care se misca, dar el transmite, prin vibratiile gandurilor sale, un camp de unde de energie (de iubire sau dispret pentru viata insasi) chiar in intregul Univers.

Vorbim, asadar, astazi despre om, ca Un camp de constiinta, conectat la o retea de energie umana colectiva. Omul ca O constiinta de sine,  care transmite si raspandeste in jur iubire sau ura de sine, pe frecventele  mai joase sau mai inalte ale vibratiilor sale energetice reprezinta gradul de evolutie a omului azi pe planeta noastra. Omul dotat prin natura sa cu capacitatea de a constientiza – sigura fiinta capabila de a fi constienta de propria sa putere de a iubi –  este cel care poate decide sa aleaga viata sau distrugerea vietii, prin proprie vointa, sau ingnoranta.

Dar ce este ignoranta?

Ignoranta este incapacitatea omului, in general, de a discerne adevarul de falsitate.

Omul prezentului actual, individualist si egoist, poate fi tentat sa ramana in capcana propriei sale minti, a judecatii dualiste, separatoare, izolat de sinele propriu, intr-o inchisoare a mintii proprii care a construit un eu fals, impersonal, prizonier al alegerilor lui automate care vizeaza polaritatea si contrariile. Conform unei judecati false, artificiale – pe care o numesc gandire de-a gata – in care se regasesc fricile lui, omul (ego) egoist se afla intr-o permanenta lupta cu celalalt. Complet orb cu privire la adevarul naturii sale spirituale libere sa aleaga viata, omul ramane hipnotizat in credintele false care l-au instrainat de sine si de semenul sau.  Proiectandu-si suferinta in afara sa lumea a fost fracturata, scindata  in tabere care lupta declansand  si azi  razboaiele care (ne) distrug viata.

Prin urmare, desprinderea/ instrainarea de sine, mai inseamna si separarea de divinitate.

Indepartat de sine si de Dumnezeu avem de-a face cu conceptul des intalnit si din pacate adoptat de multi dintre semenii nostri cu „Omul cu frica de Dumnezeu”. Acesta iL percepe  pe Creatorul insusi ca entitate in afara sa. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este un fel de Judecator intransigent, gata sa-l pedepseasca. (Ignoranta la un alt nivel, mult mai periculos, in care credintele regioase, dogmatice sunt confundate cu spiritualitatea) Lupta pe care omul o da astazi cu sine se reflecta in lupta sa cu celalalt. In fapt omul a devenit, prin ignoranta, propriul sau dusman.

CALEA SPRE IESIREA DIN CAPCANA EULUI

Lumea eului este o casa a oglinzilor, prin care eul hoinareste, pierdut si confuz, ca si cum ar urmari imaginile din oglinzi, una dupa alta. Viata omului a fost si este inca guvernata de incercari si erori nesfarsite pentru a scapa din labirint. Uneori, pentru multi dintre oameni, poate pentru o majoritate, lumea oglinzilor a devenit o casa a ororirlor, o casa a groazei care ne ingrozeste insa pe toti, ca umanitate.

Capacana perceptiei celuilalt ca fiind altul, strain si dusman, ca efect al gandiri primitive, simplista, conform careia sintagma „prieten si dusman” a devenit un fel de a fi cotidian, automat, reprezinta cea mai raspandita forma de ignoranta. Ea se regaseste la toate nivelurile: credinte religioase, pardide politice, stapani si scalvi, bogati si saraci, buni si rai, corect/ incorect, castig si pierdere…. Polaritatea contrariile, proprie gandirii curente, adica a gandirii egoului. Egoism, individualism, primitivism.

PRIMUL PAS AL IMPACARII MINTII CU INIMA PRIN CONSTIINTA

este pur si simplu constientizarea faptului ca suntem cu totii creatii divine, nascute din aceeasi sursa de energie divina, iar campul constiintei pure ne este tuturor disponibil pentru purificarea fiintelor noastre la toate nivelurile: fizic, chimic, psihologic, energetic. Dar cel mai important lucru, pe care omul constient de aflarea adevarului sau despre sine trebuie sa-l faca, este purificare mintii sale prin re-setarea tuturor programelor vechi de secole,  gandirea dualista, care in prezent este depasita. Ultimele cercetari in domenniul fizicii cuantice sunt astazi o marturie stiintifica la indemana tuturor.

Procesul purificarii noastre constiente, asadar, consta in inlocuirea programelor mentale vechi de la nivelul gandirii cu altele noi. Astfel omul poate realiza ceea ce numim „eliberarea de fricile sale constiente si/sau inconstiente”, topirea fricilor prin si cu iubire.

Fricile sunt manifestate in afara noastra prin proiectie asupra celuilalt  si reprezinta otrava altereaza viata, dar care ne-au fost inoculate printr-o educatie invechita, azi deficitara, conform careia „viata este o lupta”, iar omul trebuie sa lupte pentru viata sau cu viata.

Viata este un dar divin, in slujba careia suntem datori sa facem alageri constiente.

Luptand cu viata , luptam cu noi insine.

Un prim pas constient in calatoria spirituala este „depunerea armelor”. Iesirea din lupta corespunde cu primul nivel de trezire a constiintei, NIVELUL INTEGRITATII

Puterea noastra de a fi se afla in iubire, iar iubirea este accesibila tuturor, indiferent de rasa, culoarea pielii, credinte religioase actuale, etc. O lume mai buna poate fi re-creata cu oameni mai buni, dar si mai constienti de propriile alegeri si de  lor sursa de viata, ca sursa comuna. Avem la dispozitie UN OCEAN DE CONSTIINTA PURA.

Puterea iubirii de noi insine ne sta tuturor la indemana, printr-o simpla decizie: aceea de a renunta la lupta. La lupta cu celalalt. Celalalt sunt eu, iar EU  si TU, asemenea ca esenta,  meritam sa fim fericiti impreuna, sa traim in pace, colaborand unii cu altii pentru binele nostru comun. In armonia legilor naturale si universale ale constiintei de a fi. De a fi oameni.

Singura cale de iesire din labirintul groazei ramane cautarea adevarului spiritual.

 

 

Distribuie!

Posted in . by with comments disabled.

Je suis Gigi si vad ca am dreptul sa ma exprim

Untitled-1Pentru asta, insa, nu e nevoie sa jignesc pe nimeni, nu trebuie sa schinosesc simboluri religioase, nu e nevoie sa provoc razboaie, sa curga sange, sa moara oameni nevinovati.
Ca sa ma exprim nu am nevoie sa cer voie nimanui, caci libertatea de a ma exprima am primit-o la nastere.
In societatea actuala, in afara de faptul ca pot sa ma indignez cat poftesc si sa-mi exprim dezamagirea sau dezacordul fata de legi sau practici sociale care ma afecteaza si pe mine, chiar nu pot sa fac altceva.
De pilda, nimeni nu ma impiedica sa spun (de atatia ani) ca nu sunt de acord (ei si?) ca banii nostri ajung, fara sa ne intrebe nimeni daca suntem de acord, deci fara acordul nostru, la Armata si la Biserica, doua institutii ale statului, care nu produc altceva decat intoleranta, dezbinare, dezastre si moarte. Cam ca la Paris de curand.

Ateismul nu e cumva si el vreo religie… Pentru ca pare la fel de intolerant si razbunator. Ba chiar si putin cam idiot, de vreme ce dusmanul cu care alege sa se lupte pana la moarte e unul fanatic, care a mai ucis si in trecut la fel. Irational.

Ce ma doare totusi pentru noi toti, ca familie universala, este faptul ca dupa tragedie o majoritate covarsitoare dintre noi isi uita brusc numele si se cred toti Charlie. Sunt oare atat de hipnotizati si indoctrinati (de toate aceste religii) incat vor cu totii sa aiba soarta lui. A lui Charlie asta.
O populatie cu privirea intunecata si mintea infierbantata e mai dramatica decat isteria colectiva, publica, de a ne „apara dreptul la libertatea de exprimare” cu arma in mana, pana curge sange nevinovat. Bietul politist, care a implorat mila, ce vina avea?!

De invataturile intelepte ale lui Christos, Budda sau Mahomed au avut grija sa fie deformate, rastalmacite, schimonosite insesi institutiile religioase care s-au folosit de numele acestor sfinti cu scopul vadit astazi: fanatizarea, indoctrinarea, radicalizarea semenilor nostri, in asemenea masura incat le-a luat mintile, astfel incat, acum, cei mai multi dintre ei se cred Charlie.
Acest fenomen planetar mi se pare mai grav, caci ma afecteaza si pe mine. Ma doare, dar ce pot sa fac, in afara de faptul ca pot sa exprim toate acestea aici.
Observ, asadar, ca nu ma impiedica nimeni s-o fac, intr-un fel chiar public. Ei si?
In afara de vreo doi-trei semeni cu mintea infierbantata si privirea intunecata, care nu sunt siguri cine sunt si nici cum ii cheama (se pot da si anonimi la o adica), credeti ca va reactiona cineva?! Sau se va schimba ceva in afara noastra?! Eu nu cred.

Ceea ce putem schimba fiecare e doar privirea, insa ar trebui sa privim mai intai in interiorul nostru, in constiinta.

 

Distribuie!

Posted in . by with comments disabled.

Un dar de la Mosu’ Nicolae Semnificatii ale intamplarilor vietii ca daruri

Mos NicolaeSe spune ca Nicolae era un barbat ca oricare altul, harnic, priceput si chibzuit. Muncind o viata intreaga el a acumulat o avere materiala consistenta.
Doar ca pe la sfarsitul vietii a inteles ce avea el de inteles: toata averea aceea nu-i mai era de trebuinta lui. El devenise intelept.
Asa se face ca a decis intr-o zi sa imparta toata acea avere celor care aveau nevoie de ea, si anume copiilor. A impartit tot ce agonisise tuturor copiilor pe care i-a intalnit. Copiii toti au primit cu bucurie si recunostinta darurile de la Mosul Nicolae – de-acum era un mos frumos si senin cu o barba alba de matase. Mai putin unul dintre ei, care s-a copmportat nepotrivit, a fost obraznic, poate chiar arogant. Desi aroganta, pe atunci, nu era atat de raspandita ca atitudine sau model de comportament, ca azi.
Ca o reactie spontana fata de purtarea necuviincioasa copilul a incasat pe loc o palma de la mosul cel darnic, Nicolae, cel care impartea daruri copiilor. Nu se stie insa daca pleznitura peste obraz a primit-o copilul obraznic (arogant) cu palma sau cu o nuielusa.

De atunci incoace, la fiecare sfarsit de an, Mosul Nicolae vine cu daruri in vietile noastre, iar in functie de atitudinea fiecaruia fata de toate darurile pe care le-a primit pe tot parcursul anului de la intamplarile existentei sale pe aici, primeste ceva. O palma, o nuielusa, un dar minunat sau dulciuri pur si simplu…. depinde de ceea ce intelege fiecare. Pentru ca, un lucru e sigur: fiecare primeste ceea ce merita, in functie de atitudinea lui fata de intamplarea vietii, asa cum o descifreaza fiecare la sfarsitul fiecarui an… cand vine Mosu.

Iar Mosu’ asta nu lipseste niciodata la sfarsitul anului, vine an de an sa-ti daruiasca ceea ce ai tu de primit, pentru a intelege semnificatiile intamplarilor tale dintr-un an pamantean, cu toate intalnirilor tale dintr-o existenta pe-aici, sau din mai multe….
Te poate surprinde cu darurile sale de mai multe ori pana intelegi ce ai tu de inteles. Unora le ia un timp mai scurt, altora unul mai lung, pentru a intelege cat de cat ceva. Depinde cum masori timpul. In ani sau in numarul de vieti pe pamant.
Unii dintre noi se pot naste o data si inca o data pana vor sfarsi misiunea pe care o au de indeplinit…

Cel mai consistent dar pe care l-am primit de la Mosu’ a fost unul pe care l-am cerut intr-o zi ca oricare alta: un copil. Iar odata cu copilul pe care mi l-a daruit mi-a redat si copilul interior ca sa ma pot intelege cu cel pe care mi-l daruise El.
De atunci si pana in prezent, dulciuri sau nuieluse, toate intamplarile sunt daruri de la Mosu’, pentru ca toate vin cu semnificatiile potrivite pentru intregirea noastra ca unul. Un singur sine, un singur suflet, o singura constiinta, o singura inima care primeste daruind.

Distribuie!

Posted in . by with comments disabled.
Show Buttons
Hide Buttons