Ajuta-ma sa schimbam lumea!


Dar eu ce trebuie sa fac ?

Omul este o creatie divina. A fost creat de divinitate si i-a fost daruita puterea deplina pentru a se autocrea pe sine in iubire, in comuniune cu tot ce este viu pe planeta pe care convietuieste impreuna cu toti semenii sai.
Aceasta este credinta de baza si singura religie unificatoare care creaza pacea si linistea oricarui suflet care se naste pentru a invata sa fie bun si pentru a se re-crea prin faptele sale ca spirit nemuritor.
Pentru a ajunge la aceasta credinta – credinta in iubirea care intregeste si ne unifica intr-UNUL – omul a fost a primit in dar, spre deosebire de toate celealte organisme vii, constiinta unificatoare. Iar prin constientizarea gandurilor, actelor si faptelor sale omul isi poate redobandi, prin puterea iubirii, libertatea de a se re-crea ca spirit uman, de a alege sa fie fericit.

Acesta este mesajul pe care incerc sa-l transmit semenilor mei, atat in cartile pe care le scriu, cat si in prelegerile pe care le tin la intalnirile prilejuite de promovarea mesajului lor, iar ele se nasc cu fiecare etapa a evolutiei mele spirituale, dintr-o constiinta pura a iubirii.
La aceste intalniri vin, in cea mai mare parte, oameni care sunt deja pregatiti sa primeasca acest mesaj si care simt nevoia sa impartaseasca cu semenii ceea ce simt si cred.
Recunostinta si bucuria mea sunt insa imense atunci cand acest mesaj ajunge dincolo de gandirea comuna a celor nepregatiti sa primeasca mesajul reintregirii noastre prin iubire, aflandu-se acolo « intamplator ».
O astfel de poveste inaltatoare vreau sa evoc aici :

Ma aflam la Brasov, la un Targ de carte, un loc in care oamenii vin in numar mare pentru a cauta, pe la numeroasele standuri prezente, cartile de care au nevoie, cele care, cred ei, se potrivesc nevoilor lor spirituale.
Am inceput prelegerea despre noua mea carte « Respira iubeste si taci » vorbindu-le celor prezenti despre credinta mea de baza, cea care m-a calauzit in ultimii cinci ani sa-mi descifrez, cu ajutorul constiintei unice, convingerile gresite si tiparele mentale automate care-mi fusesera inoculate in trecut si care ma indepartasera de esenta divina, de iubirea pura din inima mea. Este vorba de iubirea divina, cea care poate sa topeasca toate fricile pre-setate in gandirea comuna a omului actual, fricile care-i blocheaza calea de a fi liber si fericit impreuna cu semenii sai. Pentru ca fricile ne dezbina, in timp ce iubirea pura ne intregeste intr-o singura constiinta planetara, universala.
Un alt principiu de baza pe care mi-am cladit credinta este acela ca « daca eu, un om obisnuit, am putut intelege toate acestea, atunci orice om poate », Pentru ca, noi oamenii, fiind creati la fel, dispunem de acelasi potential.

De aceea, pentru a ne schimba destinul comun, universal, avem nevoie sa credem in aceleasi idei ale umanitatii, ale binelui, ale moralitatii, ale cinstei si corectitudinii specifice omului.
Iar pentru a schimba lumea impreuna nu e nevoie decat de clarificarea credintelor noastre, printr-o constiinta treaza, urmand, ca prin faptele noastre, sa ne auto-creem in liberatea de a gandi si de a ne decide soarta ca spirite libere, in bunatate si compasiune fata de toti semenii nostri.

Dupa fiecare lansare cei prezenti obisnuiesc sa formeze o coada de oameni senini, fericiti, dar tacuti, asteptandu-si randul, cu cartea in mana, pentru a primi o dedicatie si o semnatura din partea autoarei. Obisnuiesc sa le vorbesc acestor oameni personal, sa-i ascult cateva secunde, minute chiar, iar apoi sa-i imbratisez strans, din iubirea care ne anima la unison. Cei care au deprins, prin exercitiu, aceasta comunicare dintre oameni, la acest gen de manifestari, stiu deja ca imbratisarea reprezinta cel mai autentic gest de iubire din univers.
Ridicandu-mi privirea la fiecare persoana care se apropia de masa la care sedeam pentru a implini acest ritual sfant, observam cum un tanar imbracat decent, intr-un costum de un albastru stins, cu camasa alba, curata si un ecuson prins la veston, ramanea tot timpul la urma, timid, neindraznind sa se apropie, nefamiliarizat cu imbratisarile noastre, pline de entuziasmul specific acestor intalniri ale sufletelor care iubesc neconditionat.
Cand, in sfarsit, toti ceilalti s-au indepartat, iar tanarului, care tinea si el cartea mea in mana, i-a venit randul sa-mi vorbeasca negasindu-si cuvintele, i-am luat-o inainte, ca sa-l ajut sa se relaxeze, sa-si alunge timiditatea si i-am vorbit, asa cum le vorbesc tuturor copiilor acestei lumi cu care am avut fericita sansa – a profesiei, desigur – sa ma intalnesc in aceasta viata, pentru a le inspira curajul de a fi liberi si iubitori.
« Te-am vazut tot timpul in multime, i-am spus, cum iti asteptai cuminte randul si ma bucur nespus ca te-am intalnit. Cum te numesti ?
« Ma cheama Toma, a spus putin incurcat, si … am auzit ce le spuneati oamenilor, de acolo, de la postul meu de lucru. Eu sunt un simplu bady guard… Apoi m-am tot apropiat incet, incet, caci imi placea cum le vorbeati si ce spuneati. Am ascultat din ce in ce mai atent tot ce ati spus, pot spune ca mi-a placut, mi-a mers cumva la suflet, nu stiu cum sa ma exprim…. Dar, sincer, doamna, nu stiu cum sa spun… as vrea sa va intreb ceva : eu ce ar trebui sa fac ca sa va ajut sa schimbati lumea ? Nu sunt decat un simplu bady guard, a repetat tanarul. »
Tanarul Toma, am omis sa va spun, era o frumusete umana pura. Frumusetea tanarului se reflecta in privirea lui senina, in candoarea fiintei sale de om bun. Era un om obisnuit.
« Ziceai ca te chama Toma », am spus, bucuroasa sa aud ca purta, deloc intamplator, un nume mai rar intalnit pe la noi si, tocmai de aceea, un nume special, puternic, barbatesc.
« O, da, pana si numele (asta) al meu e atat de neobisnuit ! »
I-am spus apoi exact ceea ce avea nevoie sa afle :
« Dragul meu, Toma, tocmai acest nume te face special. El pare un nume neobisnuit doar pentru ca nu este folosit indeajuns de noi pentru a ne boteza copiii cu astfel de nume mari, ale oamenilor sfinti, ale celor care au contribuit, ca spirite nemuritoare, la schimbarea gandirii universale a omenirii cu totul. Iar daca nu stii ce sa faci pentru a ajuta la schimbarea lumii, pot sa-ti spun doar atat : ca aceasta intalnire iti va schimba viata, tocmai pentru ca ai fost atras in mod spontan de discursul in si din iubire pe care l-ai auzit. Mesajul iubirii ti-a atins inima si sufletul, iar de acum incolo, in tot ceea ce faci si tot ce va mai urma de acum incolo sa faci, tu nu trebuie decat sa zambesti. » Avea un zambet uman, deschis, luminos.
« Puritatea si candoarea sufletului tau iti vor calauzi pasii spre cunoasterea de sine si astfel vei afla ce e tine si cu numele acesta, care nu ti-a fost dat intamplator, ci ti s-a dat tocmai pentru a cauta neobosit sa descoperi adevarul divin, adevarul universal al iubirii, in inima ta buna. Adevarul oamenilor simpli, cei ca mine si ca tine, dragul meu ! »

L-am imbratisat strans secunde bune, poate minute in sir, ca o mama pe fiul ei si i-am multumit din toata inima ca, in acea zi el, Toma, fusese cel care-mi luminase cu adevarat calea, amintindu-mi de menirea mea in aceasta lume. In ziua aceea am fost recunoscatoare intamplarii vietii caci imi facusem treaba !

Gigi Ghinea, un om obisnuit, plin de iubire

Distribuie!

by
Show Buttons
Hide Buttons