Traumele copilăriei noastre

 fieldgirlsaddress-6faff893de1af286363bf87191d09a31_h

Atunci când ne pierdem inocenta

Un material inspirat de o persoana asemenea noua, tuturor.

Sper sa va inspire o bucățică din povestea mea, pe care am împărtășit-o cu ea pe mesaj privat. Ofer acest răspuns tuturor celor care se vor regăsi in aceasta bucățică de suflet omenesc. Aici începe răspunsul meu către ea. Un lucru e sigur. Tot la 14 ani mi-am pierdut si eu inocenta. De atunci încolo am acumulat Rușine, vinovatie, frica si furie cât cuprinde… însă toate aceste emoții negative, își făceau apariția manifestandu-se in modul de gândire si comportamentul învățat de apărare. Ma apăram permanent de ceilalti, in fapt însă ma luptam cu mine însămi. Ceilalti erau doar o proiecție a fricilor mele. Pana când am inteles ca singura formula este iubirea de mine insami, exact așa cum sunt. Așa cum ma născusem, cum venisem pe lume. Doar un suflet pur si o inima din care curgea viața insasi. De-abia de atunci încolo a început vindecarea propriu zisa a mea. Pana atunci ma ocupasem de vindecarea celorlalți la cabinet.

Acolo, in cabinet, se manifesta sufletul, iubirea necondiționată fata de cei cu care ma identificam la nivel subtil, de suflet. Compasiunea fiind un sentiment profund omenesc, izvorât din sufletul omului. Îmi iubeam pacienții cu inima, iar profesia o aveam in minte, la nivel intelectual. De aceea ei se simțeau iubiți, ghidați cu pasiune si credința. Ma simteam puternica, pentru ca vedeam ca iubirea functioneaza: desi intrau in cabinet speriați, timizi, neîncrezători, ieșeau din cabinet cu spatele drept, încrezători, zâmbind. Le ofeream toată energia mea buna, Ii îmbrățișăm ca pe mine însămi, simteam împreuna o legătura indestructibilă, cea dintre sufletele noastre. Apoi mergeam fiecare la caselele noastre, ei la slujbele lor, din nou intr-o lume a fricilor… Prin urmare, odată ieșiți din acel spațiu vindecător, intram din nou in relațiile de zi cu zi, cu ceilalti oameni, relații intime, de grup, de societate, etc… Iar in aceste relații personale, in care intra persona cu toate maștile noastre sociale, continuam sa ne simțim tratati de ceilalti, de cei apropiați la fel, adică inadecvat. Pentru ca in toate celelalte relații oamenii continua sa-si folosească mecanismele de apărare existente in acea construcție mentală, numita ego. Acolo sunt toate fricile noastre, de aceea ne luptam între noi pentru supremația in lupta pentru dreptate, pentru ideile si credințele noastre de care suntem atașați mental. Din frica de a ne pierde pe noi înșine in aceasta lupta absurda cu celălat. Lupta absurda dintre oameni care naște razboaiele dintre noi, o lupta ce continua si azi…parca mai tensionat decât in toate timupurile…. Pana intr-o zi când obosita de atâta lupta, m-am predat in mâna lui Dumnezeu, fără sa știu ce voi afla. Dar am simțit o eliberare, o ușurare, ca de o povara grea, pe care o dusesem cu mine 50 de ani. Atunci am lăsat plânsul sa iasă afara din mine, un plâns pe care-l ținusem in suflet zeci de ani. Am plâns trei luni încontinuu… Tot in acea perioada – in 2011 a apărut si prima carte „Cum m-am vindecat de nefericire”, născuta din curajul de a mărturisi, de a împărtăși cu ceilalti acel moment de trezire a conștiinței, un moment ce a marcat transcenderea in planul spiritului, al libertății de a-mi lua destinul in propriile mâini si de a-mi decide viața in libertate.

Eliberată de fricile care ma ținuseră prizoniera in propria-mi minte, ca intr-o închisoare, pot spune ca m-am născut a doua oară. Așa se explica următorul pas, decizia de a trasa un spațiu doar al meu de vindecare, in care nu am mai permis nimănui sa între. In următoarele doua cărți „Iubirea care vindeca” si „Respira, iubește si taci” am descris procesul (meu) de vindecare prin iubire de sine… tăcere, contemplare a propriei existente. Însă fără pretenția de a oferi ctitorului o formula magica de vindecare spirituală, valabilă tuturor. Pentru ca poveștile noastre sunt unice si nu exista nici o rețeta care sa se potrivească tuturor. Spațiul dintre noi, indiferent despre ce relație vorbim, este un câmp de constiinta, însă pana la jumătatea relației aparține fiecăruia dintre noi. Jumătatea mea si a ta trebuie vindecata prin atenție si grija de sufletul si inima ta, iar de cealaltă jumătate fiecare este dator sa se ocupe. Tot atunci, prin 2012, am închis si cabinetul, tocmai pentru a sta doar cu mine, sa ma cunosc așa cum venisem pe lume, sa recuperez tot acel timp in care nu ma iubisem deloc, sa vindec toate acele răni pe care le dobandisem, timp de 50 de ani, căutând iubirea in afara mea, in ceilalati. Procesul continua si azi, pentru ca suntem tot timpul interconectati cu ceilalti. Ne hrănim din aceeași sursa de viața, respiram însă aceealasi aer, contaminat de fricile unei majoritați… Insa, devenind conștienți de acest trist adevăr, putem sa avem mai multă grija de noi, păstrând spațiul dintre noi curat, printr-o cunoaștere de sine adecvată, printr-o comunicare de la inima la inima, cu îngăduință unul fata de celălat… Nu e deloc simplu… dar functioneaza. Caci de atunci încoace îmi sunt singurul ghid, singurul sfătuitor, singurul prieten adevărat. Nu mai caut iubirea in celălat, pentru ca o simt in centrul ființei mele tot timpul, in inima mea.

Nu uita: Nimeni nu te poate iubi așa cum poți sa te iubești tu. Apoi, daca apare un partener care se iubește la fel pe sine… e foarte bine. Doamne-ajuta! Daca nu nu.

Distribuie!

Posted in . by with no comments yet.

Copiii-ingeri din viata mea

holding-hands

Ei au creat familia mea spirituala. Acesti copii au ajuns acum la varste cuprinse intre 18 si 35, pana la 40 de ani.
Iata cum functioneaza relatia dintre noi, de circa 20 de ani. Evident, ei nu se cunosc intre ei. Cu o vadita lipsa de modestie, pot sa afirm azi, ca fara sa premeditez nimic, am constituit nucleul acestei comunitati-familii spirituale. Tot azi m-am decis sa incep sa povestesc cate un episod din aceasta calatorie impreuna, o calatorie care a insemnat pentru mine motivatia cea mai profunda si cea mai sanatoasa de a fi in viata pe pamant, in scurta mea trecere pe aici. Asadar, iata cum decurge relatia noastra:

Azi dimineta, ora 8,50, ora Romaniei, primesc un mesaj pe Facebook
Copilul: Hey
Ce faci? Sper ca esti bine (multe emoticoane de iubire)
Ti-am scris pentru ca…. am nevoie de un gand bun

Te pup cu drag (iarasi emoticoane de iubire)

Copilul-inger care avea azi nevoie de un gand bun se aproprie de varsta de 30 de ani. Cu el nu mai comunicasem direct, live, de aproape 2ani. Mai aflam vesti despre activitatile si calatoriile lui prin lume din postarile de pe Facebook. Ne trimiteam inimioare in semn de iubire – iubirea care nu se sfarseste niciodata. Pentru ca iubirea aceasta, pe care o impartasim este o energie vie ce locuieste in inimile noastre si pe care o ducem peste tot pe unde ne aflam.

11:24

Eu: „O sa razi, dar l-ai primit înainte sa-mi scrii (!!! ) Jur!
Sunt in America de doua luni, iar noaptea aici, când e dimineața in România, obisnuiesc sa stau pe internet. Si, nu știu ce m-a apucat in noaptea asta, dar am deschis pe YouTube sa ma uit la Vocea României… Stii, aici ne uitam la vocea Americii, de aceea Show-ul din România acum mi se pare jalnic. Anywey, printr-o asociere a memoriei afective m-am gândit la voi, la toată echipa, cumva… însă tu îmi apari primul in memoria aceasta afectiva, de tine am fost foarte apropiată, stii ca te iubesc la fel ca pe Filip. M-am gandit, oare ce faci, pe unde ești, cum îți merge?
M-am gandit la tine la fel cum ma gândesc la Filip de aici din depărtare, cu o iubire pura, cu gândul acela pur divin, gândul care vindeca orice emoție de neîncredere sau frica! E ca o rugăciune cu putere vindecătoare. Restul trebuie sa faceți voi in viața de zi cu zi.
Asa ca, energia buna a fost trimisa deja in univers, in dimensiunea spiritului nostru, acolo unde sufletele noastre sunt o singura ființa.
Apoi am adormit si ai fost prezent in visul meu. Iar, asa cum stim, visul se desfășoară tot in planul spiritual. Deci am trimis gând bun, de iubire spre tine, baiete, sper ca l-ai primit!
Acum, fiind deja mai puternic, vei putea face alegerile de care ai nevoie ca sa mergi mai departe… orice-ar fi! Nu te teme, orice-ar fi, orice s-ar intampla acum in viața ta, nu te teme! Aminteste-ti ca acesta este destinul tău, aminteste-ti ca trebuie sa te iubești, sa te accepți așa cum ești: ești unic, ești minunat!
Daca cei din jurul tău, cei cu care intri in orice fel de relații, te dezamăgesc, aceasta se întâmpla, fie pentru ca ai așteptări de la ei, fie pentru ca acestia nu te înțeleg. Ne resping doar cei care nu ne înțeleg, ne rănesc doar cei care sunt dominați de frici si se apăra. Lovesc pentru a-si proteja rănile, orgoliul…. s.a.m.d.
Nu cred ca-ți spun ceva nou, am anticipat starea ta de acum, pentru ca te cunosc si te înțeleg ca pe mine însămi. Ca pe copilul meu.

Am plecat din România din acest motiv: mediul social din România a devenit ffff toxic, nu mai puteam sa îndur mizeria umană, de caracter a poporului. Desigur, vorbesc despre acea majoritate vocala, agresiva, cei care despart tot timpul apele si crează dezbinare între noi… cei care se hrănesc cu ura, invidie, lăcomie, prostie, cei care bârfesc si maraie intr-una ca niste creaturi turbate… Desigur, aceasta este admosfera dirijata si întreținută de o clasa politica corupta, clasa ticăloșilor șefi!
In sfarsit, aici locuiesc intr-un mediu liniștit, gândesc si scriu in voie, aștept sa-mi apara a patra carte… scriu cate un text din cand in cand pe pagina oficială de fb, Gigi Ghinea, scriitor! Poți sa mai citești ce postez, sunt texte scurte in care încerc sa-mi fac treaba, transmit mesaje de iubire spirituala, umaniste, de bun simt. E tot ce mai pot face pentru lumea in care am ales sa ma nasc, pentru lumea noastra in deriva, in acest prezent al nostru, al tuturor, intr-un moment istoric, social in declin, fara sa stim incotro ne indreptam ca civilizatie..
Trăim vremuri foarte tulburi, de aceea trebuie sa ne găsim fiecare locul, – macar cei care ne-am trezit – mediul potrivit in care sa putem crea, sa facem ceea ce ne-a fost dat sa facem: tu sa dansezi, iar eu sa trimit gânduri bune in univers… Asa cum s-a intamplat astazi in legatura cu tine; tu ai avut nevoie de un gand bun, de mangaierea si incurajarea mea, iar eu am fost aici, pregatita sa ti le ofer.
Trimit tot timpul ganduri bune in univers, – cu asta ma ocup, vezi bine – dar numai cei care sunt pregatiti sa le primeasca le vor primi.
Ca sa te simti pregatit sa primesti gandurile mele bune, mai intai trebuie sa-ti deschizi inima, sa-ti lasi sufletul la vedere, devenind conștient de propria sursa de energie divina ce locuieste in fiinta ta.
Tu, baiete, stiu ca ai invatat sa-ti deschizi inima si le-ai primit. Asta mai înseamnă ca noi, fiind conectati tot timpul la nivelul sufletului si in spirit, ca o singura fiinta, – tu, fiind cel care te simteai slabit – ai primit in dar un transfer de energie pura, o doza de curaj in plus, de speranta, de energie vie, curata, ce te vor ajuta sa te ridici din nou, sa mergi mai departe. Sa continui sa-ti faci treba ta in lumea aceasta, sa bucuri sufletele oamenilor prin darul tau divin, unic – talentul de a dansa. Acest dar unic ti-a fost tie dat in grija la nastere, iar tu, baiete, trebuie sa-l lasi sa curga din tine, pentru a oferi lumii acesteia, lumea in care ai ales sa traiesti ca fiinta umana, bucurie.

Acum stiu ca ai reusit sa prinzi putere din nou, asa cum te cunosc.

Nu uita ca iubirea vindeca! In iubire nu exista frica, iubirea nu cunoaște ura, invidia, bârfa, răutatea, violenta….Iubirea unește, ura dezbina… ura ne separa de Dumnezeu.
De fiecare data cand simti ca ți-e frica, stai pe loc si respira constient de sinele tau. Aminteste-ti ce te-am invatat: înseamnă ca mintea se teme, mintea judeca, in minte locuiesc fricile. Sufletul tău, însă, nu cunoaște frica, sufletul si spiritul sunt legătura cu Dumnezeu. De aceea, când ție ti-e frica, da-te la o parte si lasă-l pe Dumnezeu sa lucreze. Lasă-te sa curgi, lasă-te moale in mâna Lui. Dumnezeu are grija de cei conștienți de toată treaba asta.
Acum te pup, îți trimit inca o data toate gândurile bune din inima mea, sper sa folosești toate aceste cuvinte izvorâte din suflet si sa vindeci acolo unde te doare.

Sfârşitul conversaţiei

Acum, ora 7 p.m. ora Americii, cand am terminat de editat acest text, am gasit si raspunsul din partea lui. Fusese trimis la ora 16,50, ora de aici. Este un mesaj scris cu dragoste si recunostinta. Astfel am primit si eu o mare doza de energie si curaj, puterea de a merge mai departe…Multumim, Doamne, pentru tot!
Iata raspunsul:
Wow…..
Iti multumesc atattttt de mult pentru aceste cuvinte si pentru toata energia minunata transmisa. Esti un om absolut minunat care mi-a dat mereu forta si putere si iubire si incredere in mine, tocmai de asta ti-am si scris. Am tot cerut ajutorul in diverse parti, la prieteni etc, dar stiam ca doar tu imi vei spune ceva ce ma va aduce „inapoi”. Si iti multumesc din suflet pentru asta!!!!!
Ma bucur enorm k ai avut curajul sa pleci de aici. As face si eu asta chiar „ieri”🙂)) dar dupa cum stii, eu sunt mai fricos si ma sperie inceputurile si mi-e teama si nu am incredere in mine. Si pe langa asta, am reusit anul acesta sa imi iau o casuta de care sunt fftf mandru si care imi ofera toata linistea si confortul de care am atata nevoie…..
Dar poate ca intr-o buna zi, cand imi va ajunge si mie cutitul cu adevarat la rana, poate voi veni si eu in america, acolo mi-ar placea si mie sa traiesc.
Te pup cu tot dragul din lume si te imbratisez si iti multumesc pentru toate cuvintele si incurajarile si gandurile bune!!!!
Sa ai grija de tine si sufletul tau, o sa incerc sa am si ei grija de al meu 🙂
😘😘😘
Sfârşitul conversaţiei

Distribuie!

Posted in . by with no comments yet.

Saltul in necunoscut – Copiii-inger din viata mea

Businesswoman walking on path, holding briefcase and teddy bear

Copilul, o fata frumoasa foc, inteligenta, master in comunicare, 28 de ani, job-uri practicate in Romania in companii mari de publicitate:
Ea:
„Draga mea, aseaza-te confortabil sa citești tot romanul pe care ti-l scriu acum 😗
Am dat de carnet pe 9 Noiembrie, pe 10 Noiembrie mi-am luat bilet de avion si am venit in Londra, la prietena mea A.
Mi-am pus câte haine am putut intr-o valiza, mi-am schimbat ultimii bani pe care ii aveam, ce au rezultat in 140 de lire 😂 si mi-am luat bilet doar dus.
Prietena mea a venit si m-a luat de la aeroport si acum o sa stau la ea. Astazi o sa aplic pentru numărul national de asigurare si pana vine, imi caut un job sa fac niște bani. Săptămana viitoare voi merge cu ea la niște evenimente unde se vând cosmetice, sa fac niște samplinguri si vânzări, sa câștig niște bani.
Ea sta intr-o camera închiriată intr-o casa si plătește 600 de lire, iar ca prin miracol, camera de langa s-a eliberat si as vrea sa o închiriez eu cu 500 de lire. Zona e ok si imi place ca e cu case si auzi pasarele cântând dimineața si e si relativ aproape de metrou, ceea ce e minunat.
Ieri m-am întâlnit si cu A.(o alta prietena) si i-am zis ca am făcut saltul. S-a bucurat mult si mi-a spus ca e alaturi de mine in schimbare.
Dupa ce primesc numărul asta național (poate dura pana la 3 saptamâni) o sa aplic pentru job-Uri cu contract.
Am un feeling asa de bun Gigi si chiar daca m-am speriat un pic, mi-am depășit frica si am simțit ca sunt pe un drum minunat.
Dar sa-ti povestesc cum am ajuns aici. Dupa ce m-am întors din vacanta si am stat încă putin la H (localitatea in care s-a nascut si unde are parinti si o bunica), am plecat la București. Un prieten m-a ajutat si mi-a dat apartamentul lui de la Unirii si mi-a spus ca pot sta o luna gratis, pana ma pun pe picioare cu banii, fiindcă el s-a mutat cu logodnica lui. Am fost la interviuri la 2 agenții si mi-au făcut 2 oferte bunicele. Ambele job-uri erau tot pe ce am făcut inainte (unul tot pe țigări, dar la concurenta, iar celălalt pentru Procter & Gamble). Ma simțeam asa dezorientata si ma tot gândeam la bani, încât ma intristasem gândindu-ma ca voi fi nevoită sa intru iar in hora asta. Le-am zis ambilor recrutori sa-mi lase timp de gândire. O săptămana am stat in apartamentul de la București in pat si ieșeam doar sa ma plimb si sa beau o cafea la cafeneaua prietenului meu. Si dupa ce m-am dat cu capul de toti pereții, intr-o seara am stat pe terasa si am simțit ca e momentul sa fac saltul asta. M-am simțit asa binecuvântata cu vacanta asta pe care am avut-o si asa de frumoasa a fost vara asta, încât mi-am zis ca experiența pe care mi-o aleg in continuare, vreau sa imi dea aceeași bucurie de viata. Așadar, am deschis laptopul si le-am dar e-mail ca le multumesc pentru oferte si ca m-am hotărât sa urmez o alta cale.
Am plecat la H si l-am rugat pe tata sa ma ajute sa-mi aduc bagajele de la București. A fost asa de înțelegător si ne-am întors cu mașina (tata a cumpărat o mașina si i-am pus numărul de înmatriculare ZEN 😂) la București sa imi iau toate bagajele. A stat cu mine, calm, o zi întreaga, pana am împachetat tot. La 10 seara am terminat si am plecat spre H..
Inainte sa plec din București, a fost si ziua mea si mi-am chemat toti prietenii si am dat un party in apartament. Nu le-am zis ca plec (am zis doar câtorva persoane, cărora am simțit ca le pot spune si care stiu ca sunt mai deschise), dar toti imi ziceau ca sunt foarte senina. De asemenea, cat am stat in București, imi suna telefonul zilnic si o mulțime de oameni imi tot spuneau sa ne revedem. M-am revăzut cu 2 foste colege, cu prima mea șefa, cu 2 foști iubiți (cu care am avut in sfârșit parte de o încheiere sufleteasca) si am intrat intr-o stare de calm si împăcare.
Cand am ajuns la H. i-am zis mamei ca plec. Mai erau 2 sapatamani pana plecam. În prima săptămana imi tot zicea sa nu plec si plângea încontinuu, însă in a doua săptămana mi-a zis ca înțelege ca vreau o noua experiența si ca ma susține. Imi zicea ca e trista ca nu imi poate da bani, fiindcă acum chiar nu mai are. I-am spus ca tot ce am nevoie e sa fie de acord si sa accepte plecarea mea. M-a ajutat sa-mi fac bagajele si m-au condus amândoi la aeroport in Suceava.
A fost foarte intensa perioada asta, însă tare mi-a placut.
Ii sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru aceste luni absolut minunate. Ma bucur si de momentele alea cu frecventa mai joasa, fiindcă m-au ajutat sa imi depășesc fricile astea si mi-au dat curaj si am reușit sa imi păstrez un echilibru.
Am încercat sa nu imi creezi așteptări foarte mari, sa las lucrurile sa curgă. Cu siguranța vor apărea multe provocări si aici, dar le aștept, sa vina, sa cresc si mai mult.
Te pup si te iubesc si multumesc lui Dumnezeu ca te cunosc si ca imi esti prietena. Iti multumesc ca mereu m-ai încurajat si ma bucur sa iti spun ca am avut curajul sa fac acest pas.
Abia aștept sa ne revedem si sa te strâng tare in brațe si sa te pup si iti trimit valuri peste valuri de iubire. ❤️ aștept sa-mi spui cum esti tu, cum e cu prietena ta. Sunt sigura ca ajutorul tău acolo e fix mâna lui Dumnezeu care lucrează prin oameni.
Te iubesc! 😘❤️🤗”

Eu:
„Acum as vrea sa ma vezi cum ma bucur!!! Cât sunt de fericita!!!
Îmi vine sa cant, sa strig tare: încă unul dintre copiii mei s-a vindecat de trecut, de toate fricile inoculate de mediu, de parinti, si a decis sa fie liber! Liber sa trăiască pe cont propriu ca sa simtă ca viața ii aparține si are dreptul sa o experimenteze cum dorește!!!
Yeiiii!
Sunt cea mai fericita mama! Așa cum ma bucur pentru Filip așa ma bucur pt toți copiii mei care-si înțeleg si-si iau in stăpânire puterea interioară de a trai așa cum vor, așa cum doresc! Despre asta e viața: despre libertatea de a fi, despre a te cunoaște pe tine, de a-ți descoperi in experiența întregul potențial!
Ma bucur ca ai început cu sfârșitul… cu noul început. Ca m-ai scutit de povestea celor doua săptămâni de confuzie…deci, chiar te-ai maturizat! Doamne, nu știi cât de mândra sunt de tine! Te iubesc enorm, intotdeauna am știu/simțit ca vei reuși sa te desprinzi din închisoarea aceea a fricilor..
Nu va fi ușor… dar așa e viața… presărată cu întâmplări de tot felul…ce ni se dau de experimentat ca sa evoluam…
Adaptarea nu va fi usoara, pregătește-te pentru stări de tot felul, dar amintește-ți ca sunt normale… nimeni nu se poate adapta unui nou mediu, complet necunoscut, unui nou stil de viața, imediat. Totul se va petrece treptat, dar important este ca ai făcut pasul in afara închisorii. Libertatea este o condiție umană a spiritului care tinde sa zboare in toate direcțiile… dar important este ca ai un plan… urmat pas cu pas totul va fi bine… eu, una, n-am nici o îndoiala!

Despre mine, ce sa spun?
Sunt aici din acelasi motiv: pentru ca am vrut sa ies din închisoarea mea, pentru ca așa a aranjat Dumnezeu pentru mine sa fie… cumva mi-a mai dat o treaba de făcut, pe care o fac cu bucurie; prietena mea, V. se vindeca de cancer fără medicamte, fără chimioterapie, fără intervenții chirurgicale… doar cu Terapii alternative, dieta vegana si clarificările pe care le avem împreuna zi de zi… se trezește încet încet dintr-un coșmar, iar rezultatele se văd cu ochiul liber… desigur nu a fost si nu e deloc ușor…
am trecut prin diferite stări, însă mi-am amintit de fiecare data rolul, menirea mea in aceasta poveste, care desigur este povestea noastră împreuna…
Toți oamenii lângă care am ajuns sa trăiesc intr-o forma sau alta mi-au fost profesori, pentru ca doar in preajma lor am reușit sa ma cunosc cu adevărat…
Tristețea mea este – simt de multe ori – ca toți acești oameni mi-au dat un sens ( acela de a le fi de ajutor la nevoie) însă atunci când eu as avea nevoie de o mângâiere … de o încurajare, toți se mira?? Cum așa? Parca tu erai puternica? Se simt înșelați, dezamăgiți…
Înțelegi?
Ți-am mai spus ca eu n-am prea avut pe umărul cui sa plâng… uite si acuma plâng…
Tare-mi doresc sa vina o zi când rolul de vindecător de suflete se va fi încheiat …vises in fiecare dimineata, trezire, ca apuc sa ma bucur si eu de viața asta fără sa ma străduiesc sa fiu eu cea puternica mereu… cea care înțelege oriece mojicie, obrăznicie, lipsa de recunoștință, de bun simt..
Aici oamenii nu au deloc simtul umorului, pentru ca sunt bătuți in cap, irecuperabili, snobi, Înrăiții … nu știu sa rada, sa se bucure cu adevarat de viata.le
pe scurt, ceea ce-mi lipsește sunt cei câțiva prieteni cu care pot sa rad bine, sa nu ne luam atât de mult in serios…
Daca ai timp citește ce mai scriu pe paginile me de feisbuc – inclusiv cea oficială, Gigi Ghinea, scriitor.
Aici toți sunt preocupați de joburi, de salarii, de credite, de școlile cele mai bengoase pentru copiii lor, cărora nu le oferă dragoste, timp de calitate, atenție, respect… știi, snobeala aia care ma dezgusta…
De aceea, ma simt singura, dar îmi fac treaba, treaba pe care mi-a dat-o Dumnezeu de făcut. Cu prietena mea ma înțeleg foarte bine, am clarificat toate astea… i-am spus ca vreau sa se maturizeze cu adevărat. Acum e momentu! Sa nu se mai minta niciodată… sa nu mai ascundă sub preș gunoiul… a venit vremea sa facem toti curățenie in viețile noastre… altfel (ea) nu va învață mare lucru din întâmplarea asta! Cancerul apare cu un scop si ascunde o mulțime de cauze: fizice, emoționale, spirituale… curățenia trebuie făcută la toate nivelurile. Ea are 40 de ani, nu e târziu sa înceapă sa trăiască așa cum a visat dintotdeauna … pentru ca de aceea sunt aici, de aceea am ales-o sa-mi fie prietena pentru ca am văzut in ea, așa cum am văzut in tine, partea ei luminoasa, partea ei umană si plină de iubire… însă in America, in 17 ani, ea a „reușit” sa pună peste aceasta parte un strat gros de indiferenta, o masca a americanului snob care câștiga bani, face credite si acumulează case ( care nu-i aparțin desigur) pentru fi asemenea unei majoritați de snobi…
Ea nu si-a dorit viața asta, însă soțul ei a șantajat-o emoțional … e o poveste trista, al care-i deznodământ il trăim toți trei… s-a nimerit, sau Dumnezeu a vrut sa fiu martora…acestei povesti, implicată destul de serios…
Fac fatza cu bine, important e sa fiu lângă ea, acum când are nevoie de sprijin din toate punctele de vedere….

Dar mai bine ar fi sa citești din când in când paginile mele, din postări îți poți face o idee, in ce stare ma aflu… insa gestionez viața așa cum mi s-a dat…
Cea mai importantă parte din viața mea este împlinita, minunata, am liniște, am pădurea, am toate condițiile sa scriu…
va am pe voi toți copiii mei, il am pe Filip, chiar si pe tatăl lui ca bun prieten, cu care mai împărtășesc astfel de gânduri, stări de toate felurile… noi, scorpionii, așa suntem…atat foarte sensibili, cât si foarte puternici, intransigenți…
Cer mult de la cei din jur, i-adevărat, dar cei care rezista lângă mine au mult de câștigat. Se maturizează sigur!
Citește când poți… Dupa cum vezi „te-am luat” (intrecut), la scris/ vorbit sunt experta…
Te iubesc enorm, sunt foarte mândra de tine! Bafta in toate, curaj, pieptul înainte! Ești pe drumul tău!
Tine-ma la curent… cine știe încotro ma vor duce avioanele in Martie… dar mai e pana atunci! Te pup cu drag!

Distribuie!

Posted in . by with comments disabled.
Show Buttons
Hide Buttons