Acesta este un text neînsoţit de vreo imagine. Citeşte-l până la capăt.
Orice om inteligent va înţelege sensul lui corelând cele patru principii noi de viaţă pe care vi le voi oferi azi în acest text.
Ele se înscriu perfect în noua paradigmă de gândire pe care ar trebui s-o adoptăm în acest prezent crucial, dar nu este altceva decât acea atitudine umană la care au făcut apel marii maeştri spirituali din toate timpurile.
Aşadar,
Fii tu schimbarea care doreşti să se petreacă în lume!

Urmează „Cele patru legăminte” redate pe larg în cartea cu acelaşi titlu scrisă de Don Miguel Ruiz, (editura Mix); le voi enumera pe scurt aici, dar le numesc principii de viaţă pe care le putem folosi în relaţionarea cu celălalt:

„1. Fiţi impecabili în tot ceea ce faceţi.
Rostiţi numai adevărul. Spuneţi numai ceea ce gândiţi. Nu folosiţi cuvintele pentru a vă critica pe sine sau pentru a-i bârfi pe cei din jur. Folosiţi-vă de puterea cuvântului pentru a răspândi adevărul şi iubirea în lume.

2. Nu luaţi nimic la modul personal.
Nimic din ceea ce fac alţii nu vi se datorează. Cuvintele şi acţiunile celor din jur sunt doar o proiecţie a propriei lor realităţi, a visului lor personal. Dacă vă veţi imuniza în faţa opiniilor şi a acţiunilor celorlalţi oameni, veţi evita foarte multă suferinţă inutilă.

3. Nu faceţi presupuneri inutile.
Descoperiţi curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce doriţi cu adevărat. Comunicaţi cât mai clar cu putinţă cu ceilalţi oameni, pentru a evita astfel neînţelegerile, tristeţea şi suferinţele inutile. Acest legământ este suficient în sine pentru a vă transforma radical viaţa.

4. Faceţi întotdeauna tot ceea ce vă stă în putere.
Potenţialul maxim al omului se schimbă în fiecare moment; de pildă, într-un fel veţi acţiona atunci când sunteţi sănătos şi în alt fel atunci când sunteţi bolnav. Indiferent de circumstanţe, faceţi întotdeauna tot ceea ce vă stă în putere şi veţi evita astfel auto-acuzaţiile, abuzul de sine şi regretele.” (Don Miguel de Ruiz, Cele patru legăminte. Ghid practic, ed. Mix)

Dacă ai citit până la capăt, ai corelat cele patru legăminte şi ai decis să ţii cont de ele, foloseşte-le drept principii de bază în drumul tău evoluţiv ca sine autentic în lumea din care faci parte. Dă mai departe mesajul acesta. Astfel vei răspândi iubirea în lume, fără nici un efort. Esti doar generos, aşa cum ar trebui să fim toti pentru a crea o lume mai bună împreună.

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on februarie 29th, 2016 , .
Scrisoarea în care răspund unei astfel de cereri
Dragă Sorin,

Nu ştiu care este motivul real pentru care-mi scri. Oare te-ai uitat pe internet/facebook, site-ul meu personal www.gigi-ghinea.ro şi te-ai edificat în legătură cu modul în care am evoluat? Ori cine sunt (percepută de ceilalţi) Căci cine sunt, eu nu stiu. Ştiu doar ce sunt: un spirit de lumină şi energie. Atât.
Sau e-mail-ul tău este (aşa ca multe altele) doar o metoda de promovare „agresiva” aşa cum se practică azi?
Tot ce cred ca am şi nu-mi poate lua nimeni este onestitatea, luciditatea, conştienţa existenţei mele pe aici.
Am ajuns la concluzia (tristă pentru unii, dar realistă pentru mine) că nu avem nimic, dar absolut nimic de câştigat îin această lume – în afară de câştigul inestimabil reflectat în conştienţa  sinelui autentic conectată la conştiinţa cosmică a lui Dumnezeu – aşa cum nu avem nimic de pierdut. Venim şi ne întoarcem din acelaşi punct necunoscut, un loc despre care ne place să credem căa e minunat şi unde ne vom putea odihni in pace. Nu ne îimpiedică nimeni să credem acest lucru. Aceasta este credinţa mea.
Dar, pentru ca am învăţat/exersat/practicat timp de mai mulţi ani onestitatea (cum nu am nimic de pierdut), pot să-ţi spun următoarele:
Am momente în care îmi spun că aş avea o misiune pe aici şi atunci încerc să mă conectez la o realitate din afara sinelui meu autentic. Aşa se face că fiind pe facebook am văzut reclama acestui program de dezvoltare a potenţialului şi am dat clic. Am citi, am mers mai departe cu înscrierea  (ca o joacă)  şi mi-am zis, „hai să văd dacă nu sunt şi ăştia nişte oameni care încearcă să „facă bani” din disperarea oamenilor?” (cred că ai învăţat regula de bază în comunicare: „nu lua persoanl ceea ce spun ceilalţi”)
Astfel au început să curgă e-mail-urile, filmuleţele de la voi… Nu am urmarit de la început ce se întâmpla, uitasem. Însă într-o zi (aceasta adresă de e+mail e una privată) am deschis şi am vazut zecile de e-mail-urile însoţite de filmuletele explicative ale lecţiilor predate de maestrul vostru in comunicare, dezvoltare, formare… etc.
Am deschis unul la întâmplare, era exact cel de care aveam nevoie îin acel moment, cel care îmi vorbea despre modul în care mă evaluez raportată la societatea actuală. Parcă vorbea cu mine personal.
Încă nu eram convinsă că vreau să mă înscriu. Îmi ascult adesea instinctele bune (cele ale condiţiei de copil, care vin din locul în care nu există frici). Nu doream. Adultul din mine, sceptic, cel al zilelor noastre, a intărit refuzul: nu ai bani. Oamenii aştia nu fac nimic pe gratis (desi filmuleţele pot fi urmărite şi nimeni nu mi-a cerut nici un ban, ele au continuat să vina. Mulţumesc mult). E normal, mi-am zis, aşa se procedează azi, e firesc, aşa funcţionează lumea aceasta, cu legile ei absurde.
Instinctul meu cel mai curat este acela că există o lume şi pe pământ, nu doar în cer, în care oamenii trăiesc fericiţi fără griji, fără probleme de genul: o problemă de bază, acută, a celor care trăiesc conectaţi la realitatea socială a prezentului actual este: dacă am destui bani să-mi plătesc facturile curente, toate taxele şi impozitele calculate de un stat (ticălos) care-mi promite fericirea doar dacă fac bani cu care
s-o  plătesc, s-o cumăpar (pe ea, pe fericire) Eu spun însă următoarele: acesta este un stat planetar care m-a furat îin toată existenţa mea, m-a minţit (iar eu o vreme l-am crezut), însă în prezent sunt conştientă că plătesc financiar (emoţional ştiu eu ce am de plătit şi mă supun legilor universale ale lui Dumnezeu) „găurile”, averile celor care au destabilizat acest univers cu bună ştiinţă. Nu mai vreau să mă alătur corului celor nervoşi furioşi al celor care doar se revoltă însă se supun în continuare unei societăţi capitalist/consumeriste care distruge natura, planeta şi pe noi toţi.
Acesta este motivul pentru care nu voi începe alte cursuri de formare (am facut asta timp de 10-15 ani) în coaching sau alte bazaconii.
După ce ies la pensie (dacă o mai apuc) plec undeva departe ca să scriu cărţi, toate cărţile pe care nu am apucat să le scriu… Să scriu despre aceasta iluzie în care credem cei mai mulţi dintre noi, despre aceasta zbatere inutilă în frici şi minciuni care ni se tot livrează din toate sursele, pe toate canalele de comunicare.
Deci, nu am nimic de construit ca edificu pe pamant, nu-mi aparţine nimic material. Tot ce pot să creez sunt eu însăami, (sunt femeie) şi opera mea dintr-o existentă efemeră pe aici, cât o clipă de eternitate. Lucrarea aceasta de evolutie, trezire, maturizare, înţelepţire (sunt încă pe drum, iar totul pentru mine este doar acum, acest moment) trebuie scrisă, iar sufletul meu vrea să fie liber.
Nu am bani să mă înscriu la cursurile voastre, însă nici nu fac nimic în plus că să-i obţin; i-aş da pe lucruri, pe facturi umflate, nerealiste, pe taxe şi impozite care produc dezechilibrul dintre cei săraci şi cei bogaţi… iar lumea merge într-o direcţie greşită.
Dacă mă întrebi pe mine, cred că singurul lucru pe care-l pot face (fără să-mi propun, fără să mă străduiesc în vreun fel să fiu ceva ce nu sunt), un lucru  care să reprezinte ceva bun şi consistent pentru semeni, este să găsesc cu adevărat curajul de a renunţta la civilizaţie şi de a mă retrage acolo unde există oameni liberi, care trăiesc împreună în pace cu natura, fără s-o agreseze, într-o simbioza perfectă cu legile universale, legile divine. Acolo unde nu e nevoie de bani ca să fii. Acolo unde nu exista orgolii, unde e pacea pe pământ.
Deocamdată pacea există doar în sufletul meu, în afara mea învăţ încă să mă descurc în mijlocul unei metropole a lumii „civilizate” care funcţionează în baza unor legi ale discriminării, ale diferenţelor dintre oameni pe criterii greşite, inumane, o lume bolnavă deja,  dar alimentată continuu de frici.
Îţi doresc toate cele bune, mulţumesc frumos pentru intenţia de a mă alătura echipei voastre.  Iar dacă o să aveţi în continuare bunăvoinţa (după acest refuz al meu în scris) să-mi mai trimiteţti filmuleţe am să le văd cu plăcere, apoi le voi da mai departe. Poate altii se vor simţi ajutaţi de ele şi se vor înscrie la aceste cursuri… De pildaă, chiar azi am dar shere filmuleţului despre Oglinda, mi se pare foarte relevant…
Există destul de mulţi oameni care-mi citesc cărţile, de aceea ceea ce scriu sau ofer lumii, prin gândurile scrise sau rostite, este bine primit. Pot face lucrul acesta pentru cei care doresc sa înveţe lucruri utile despre sine, pentru cei care vor rămâna în continuare ancoraţi în civilizaţie, pentru că, fără doar şi poate, în această lume se învaţă cea mai consistentă lecţie a oricărui individ venit pe pamânt: lecţia suferinţei. Eu mi-am învăţat-o pe-a mea şi am decis acum 5 ani că nu e nevoie să suferim. Că nu am venit aici pentru asta.
În lumea civilizată însă oamenii deşi sunt revoltati, ei continuă să adopte legile ei ca să sufere… Este alegerea fiecăruia. Eu am expus-o pe-a mea.
Multumesc, încă o dată pentru invitaţia scrisă. Succes în tot şi toate. Doamne-ajută-ne pe toţi să ne găsim lumina prin conştiinţă! Gigi Ghinea
Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on februarie 19th, 2016 , .

Tare ne-am mai ratăcit de noi înşine, ne-am separat de Dumnezeu falsificându-ne, îndepărtându-ne de propria noastră natură, căutându-ne în afara noastră, acolo unde nu suntem.

 

Rolul femeii în societatea actuală.

 

Femeia este inima, centrul iubirii Christice, iar trezirea conştiinţei divine în femeie este cheia vindecării noastre ca specie umană.

 

Cu trezirea însă stăm mai prost, dar suntem pe drumul cel bun…. Sunt speranţe.

 

Rolul femeii, ca natură divină, are în prezent o importanţă capitală.

Nu vorbesc aici despre un rol însuşit în mod nefiresc de femeia modernă a societăţii capitalist/consumeriste (care se devoreaza pe ea insăşi din egoism), de femeia/ bărbat/ reprezentată prin clișeul „femeia puternică” printr-o agresivitate manifestată ca lider la nivel instituţional, prin instrumentele raţiunii, specific masculine. Pentru că sub acest aspect avem de-a face cu o luptă dintre femeie si bărbat, o luptă inegală din care nimeni niciodată nu castigă nimic de valoare. Lupta nu are nici un efect in planul creaţiei. Lupta dezbină, distruge, nu construieste nimic.

 

In această scurtă expunere incerc să subliniez un rol al femeii, care devine din ce în ce mai necesar societăţii şi lumii în care trăim cu toţii şi de care suntem cu toţii responsabili,

Încerc să dezvălui necesitatea rolului femeii din perspectiva unui firesc al lucrurilor, un acel ceva ce ne scapă printre degete în graba noastră de a demonstra că suntem femei „puternice”, consumând energie inutil pentru a domonstra că suntem ceea ce deja suntem de la Dumnezeu.

A demonstra că eşti ceea ce e de la sine înţeles că eşti a născut comportamente şi manifestări ridicole, prostești, de-a dreptul inumane. Falsificarea naturii umane se vede la fiecare dintre noi care încearcă să pară ceea ce nu este.

 

Incerc sa vorbesc despre natura nostra, despre ceva ce suntem deja, fără să fie nevoie de artificii, de măşti inutile. Nu avem nevoie să demonstrăm nimic.

Vorbesc aici despre ceva ce am uitat pur şi simplu să fim, despre natura feminină divină, dar si despre importanţa revenirii femeii la natura sa.

Importanta revenirii femeii la natura ei prin iubire şi iertare de sine, devine din ce în ce mai necesară pentru societatea actuală.

Dacă noi, femeile, vom re-învața să iubim necondiționat, prin credință Christică, vom reuşi să aducem pacea în noi înşine. Împăcarea cu sine, cu propria natură o putem apoi exprima în vieţile noaste de la sine, adică de la Dumnezeu. A nu te opune naturii tale ca esenţă divina este suficient, pentru a redeveni femeia autentica, Pentru a-ţi redobândi frumuseţea naturii tale de femeie.

 

Iertarea, deasemenea, face parte din natura feminină, iar iertarea este o binecuvântare a oricarei femei gata oricând (prin natura sa) să devină mamă. Naşterea este un moment divin, al creaţiei, in care iubirea necondiţionata re-naşte şi ea odată cu venirea copilului pe lume.

Prin copil femeia îşi amintește iubirea, iar iertarea copilului se petrece, firesc, de la Sine.

Precizez că acest Sine scris cu S mare este Dumnezeu, e sursa vieţii şi a iubirii nesfârşite, este inima care purifică orice gând de frică.

Influența adevăratei puteri divine, iubirea Christica, este manifestată de femeie prin însăşi natura ei… Printr-un firesc al lucrurilor.

Femeia este inima, motorul alimentat cu iubire pură, cu energia vitala. De aceea, femeia/inimă devine centrul vieţii din care se revarsă iubirea către celălalt….Iar celălalt se poate reflecta în femeie ca îintr-o oglindă curată, clară. O oglindă a realitatii. Bărbatul este raţiunea dar îşi poate lua lumină din iubirea necondiţionată a femeii, atunci cănd raţiunea îi este întunecată de frică. Îşi poate găsi liniştea si pacea în privirea şi sufletul femeii…

Armonizarea lor insa, barbat cu femeie, ca părţi ale unui întreg – anima si animus, Yin si yang, plus şi minus (cei doi poli care se atrag) – pentru ca cei doi sa devină una, o singură fiinţă, este o sarcină iniţiată de femeie, prin intenţie, dedicaţie şi credinţă. De la femeie pleacă totul… de aceea fiecare fiinţă primeşte ceea ce dăruieşte.

Acest lucru poate deveni un angajament ferm faţă de sine însuşi. Este o călătorie spre interiorul fiinţei, spre natura noastra divina, acolo unde se află esenţa creaţiei noastre.

Nu e nevoie de promisiuni. Este un legământ divin al fiecărei femei cu sine, o responsabilitate de onoare a omului conştient de întreaga lui putere de a fi, pe  calea evoluţiei noastre ca specie umana.

 

Caci tare ne-am mai ratăcit de noi înşine, ne-am separat de Dumnezeu falsificându-ne, îndepărtându-ne de propria noastră natură, căutându-ne în afara noastră, acolo unde nu suntem.

 

 

Din păcate, realitatea prezentă este una foarte distorsionată. Un motiv in plus, faţă de multe altele pe care le tot dezbatem, este şi acesta al distorsionării rolurilor noastre, într-o societate care funcţionează pe baza fricilor oamenilor, O societate alimentată cu frici, o societate care se tratează pe sine tot cu frici, se hrăneşte şi se întreţine din fricile oamenilor. Iar fricile sunt otravă. Otrava emoţională ucide, ne îndepărtează de adevăr, de sursa iubirii şi a vieţii. Îndepărtându-ne de adevăr ne îndepărtăm de natura noastra divina.

Se pare căa mai avem drum lung de parcurs pentru a evolua ca specie, ca o Civilizație cu adevărat umană. Pănă una alta, la o privire de ansamblu, arătăm ca niste falsuri…

 

Vestea bună este aceea că treaba începe în fiecare dintre noi şi cu fiecare in parte prin conştiinţa proprie, prin lumina conştiinţei lui Dumnezeu… Dezvrăjirea, purificarea minţii omenești de otrava Fricilor stocate în minte (într-o gândire primitivă, bazată pe ura de sine inconştientă proiectată în celălalt) ramâne treaba fiecaruia de facut, iar acest proces e de durată. Dureaza până când fiecare va deveni conştient de importanţa rolului său divin pe această lume. Conştient mai întâi de importanţa luminii din conştiinţa sa cosmică dăruită la naştere, dar care merită pusă la treabă, pentru a nu se irosi falsificându-se.

 

Eu, una, sper că lumea va deveni una mai buna cu oameni din ce în ce mai buni.

Mi-am inceput călătoria spre natura fiinţei mele de câţiva ani buni, am început treaba, sunt pe drumul curăţării, al purificării, al dezvrăjirii…

Şi mai sper că, dacă fiecare ne vedem de treaba noastră, lucrurile se pot schimba in bine. Iar dacă fiecare şi-ar vedea de treaba lui, şi şi-ar face treaba impecabil, n-ar fi totul pierdut.

 

Armonia dintre noi ca specie umană, initiata si generată de iubirea feminină, prin tandrețe, căldură, îngăduinţă, iertare, ar putea aduce pacea pe planeta noastră. Toate aceste trăsături umane sunt parte din natura feminină. Sunt daruri pe care femeia le poate împărţi cu generozitatea-i specifică lumii în care trăieşte. Iar bărbatul le poate primi cu acea parte din el numită bunăvoinţă. Bunăvoinţa este adevarata putere masculina, cea care nu are nevoie de forţă ca să se manifeste în luptă. ( dar despre “Putere versus forţă” puteţi citi o carte memorabilă, cu acest titlu, scrisă de David R. Hawkins)

 

Femeia nu are de ce, nu are nici un motiv să caute aceste daruri în afara sa. Prin natura sa divina ea le-a primit pe toate la naştere. Rolul ei este să se exprime pe sine ca frumuseţe autentică feminină, să manifeste iubire în tot ceea ce face cu inima. Cu alte cuvinte, sa se exprime pe sine prin ceea ce este deja de la Dumnezeu.

Nu are nevoie sa caute ori sa ceara ceva. Ea are totul.

E suficient să dăruiască şi va primi exact ceea ce are ea nevoie ca sa fie. Femeie

 

 

 

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on februarie 16th, 2016 , .

Primul curs de cunoastere de sine, vineri, 12 februarie, 2016, ora 18, 00

Arta de a trai
– Calea spre libertatea pesonala
Viata este o opera de arta, iar tu esti artistul

– Ce este libertatea – cine sau ce esti tu?
– Dobandirea maiestriei de a fi tu insuti prin
– Intentie,
– Libertatea spiritului,
– A iubirii de a fi,
– Recunostinta

Cursul este format din doua module, care vor fi predate la distanta de o saptamana, vinerea, de la ora 18. Fiecare modul dureaza 2-3 ore, timp in care vor fi predate, doua si alte doua, saptamana urmatoare, patru noi principii de viata in arta de a trai azi in lume.
Costul intregului curs (cele doua module) este de 100 de lei.
Unul singur, costa 50 de lei (pe al doilea il puteti face in alte sesiuni)

Disponibile pentru aceasta saptamana, vineri, sunt doar 10 locuri.

Persoana de contact pentru inscrieri si detalii este Alina David,
Nr. de tel: 0726 378 000
Adresa: Bdul Alexandru Ioan Cuza nr 17, Intrarea Sagna nr 12
(Zona Metrou Piata Victoriei, Bdul Alex Ioan Cuza se face din calea Buzesti)

Va astept cu dragoste si bucurie. Vreau sa dau mai departe din ceea ce Dumnezeu mi-a oferit mie in dar.
Gigi Ghinea, un spirit liber, plin de iubire

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on februarie 8th, 2016 , .

© 2012 Gigi Ginea | Toate drepturile rezervate

Gigi GHINEA

Blog