Vei fi cu adevarat pe calea cunoasterii de sine atunci cand vei porni calatoria spre sinele tau interior. Cand vei renunta sa crezi ca fericirea se afla in afara, in lumea din afara sinelui tau.

Sinele este sursa vietii iar tu esti parte a acestui Sine infinit pentru ca esti in viata. Prin tine curge viata, indiferent daca esti constient sau nu de acest „mister”, fiind conectat la sursa vietii prin insasi respiratia inimii tale care bate, chiar si atunci cand nu esti constient ca ea te tine in viata.

Devenind insa constient de toate acestea cred ca merita sa te intrebi care este sensul si rostul existentei tale si cum anume ai putea „justifica” pana acum faptul ca ti-a fost daruita o viata. Asa cum le-a fost daruita tuturor fiintelor vii.

Care este scopul existentei noastre cu totul, iar astazi, mai mult decat oricand, cum se face ca, indifernt de unde privesti chestiunea, noi existam impreuna. Caci respiram si suntem in viata conectati la aceeasi sursa de viata. Suntem Viata, viata pe care, de acum incolo, o putem numi Sinele nostru, al tuturor.

Dar Sinele acesta, care ne tine pe toti conectati la viata prin propria respiratie, cine este? Si de ce ne tine in viata de atatea milioane sau miliarde de ani – caci, cine le mai numara? Viata e tot viata, asa cum este ea? Poate este sinele meu, acesta, prin care eu sunt. Eu sunt, iar acum sunt constient, in sfarsit ca sunt in viata, conectat la aceeasi sursa de viata impreuna cu tot ceea ce este viu. E viata insasi, iar eu sunt parte din ea.

Am devenit constient de acest adevar intr-o clipa: chiar acum. acum este fiecare clipa in care devin constient ca sunt. Iar astfel, acum devine etern.

Asa se face ca viata dureaza de milioane sau miliarde de ani…

Diferenta consta insa in noua cunoastere de Sine, care astazi v-a fost revelata de propria constiinta. Constienta ca sunt in viata. Iar aceasta viata exista in mine acum pentru ca eu sunt constient de propria mea constiinta prin care sunt conectat la sursa vietii. acum sunt, este diferit de felul in care eram ieri. Ieri eram in viata si-atat. Gandeam, vorbeam,  faceam lucruri, simteam emotii… traiam si eu cum puteam pe-aici, prin Bucuresti, Romania, Europa… Oare ma gandeam atat de profund la existenta mea, la viata insasi… Poate eram preocupat doar de ziua de maine sau de cine stie ce probleme personale…

Dar oare modul in care sunt conectat azi – si anume prin constiinta mea de a fi in viata, sunt, iata, viata insasi – nu ar putea fi unul nou, care sa-mi ofere o alta perspectiva asupra mea cu totul?

Iar acum urmeaza prima lectie de cunoastere de Sine prin constiinta lui a fi.

Cine sau ce sunt eu in tot acest ocean de constiinta la care acum sunt si eu sunt conectat prin respiratia constienta? Imi amintesc in fiecare moment acum ca sunt conectat prin respiratia constienta la aceeasi sursa de viata impreuna cu toate fiintele vii, cu tot ce este viu. Cum as putea sa aflu, cum as putea intelege ce sens sau ce rost are viata, existenta mea si a noastra cu totul?

Ce sunt eu, de fapt. Sunt un corp, o minte, un suflet, un spirit? Ce sunt oare?

Sunt o creatie a unui Mare Creator, a unei Constiinte mai inalte decat a mea, una imensa, infinita… care ne-a picurat tuturor la nastere un strop de constiinta? Legandu-ne la viata aceasta unii de altii printr- singura respiratie de viata. O respiratie…

De cand m-am nascut am tot respirat dar n-am prea fost constient ca fac asta ca sa traiesc. Traim oricum chiar si fara sa stiu ca traiesc datorita acestei legaturi la sursa vietii. Traiam prin Inima mea. Inima m-a tinut in viata chiar si atunci cand nu eram constient de rolul ei imens… Inima. Inima mea!

Ce sunt eu atunci? Sunt o constiinta pentru ca respir viata in mod constient. Viata este energie si lumina. Sunt om si am o inima. Sunt insa si un corp, o minte, un suflet, un spirit?

Cum as putea sa aflu cine sunt eu in viata aceasta de care am devenit constient altfel acum ca este in viata,  pentru a contribui la celebrarea vietii, la mentinerera ei pe pamant si nu la distrugerea ei…

1. Primul lucru pe care trebuie sa-l intelegem este acela ca trupul nu are capacitatea de a se experimenta pe sine. Pare surprinzator, din moment ce noi consideram ca ne simtim corpul. Toti ne identificam cu trupul nostru, cu propriul corp. Poate, insa corpul sa se simta pe sine? Mana, de pilda, nu are nici o modalitate de a-si percepe propria existenta; piciorul nu are cum sa stie ca e (un) picior.

2. Partile corpului sunt experimentate prin mijlocirea senzatiilor, la fel ca si corpul in ansamblul sau. Noi nu ne simtim corpul, ci simtim senzatiile din corp.

3. Unde se simt aceste senzatii corporale? In minte. In lipsa acesteia nu putem resimti ce se intampla in corp si nici senzatiile care ne ofera informatii despre el. Asadar, experimentarea corpului nu are loc in corpul insusi, ci in minte.

Iata primul gand care trebuie sa ne devina familiar.

Urmatorul este acela ca nici mintea nu se poate experimenta pe sine. Un gand nu se poate analiza pe sine, un sentiment nu se poate simti pe sine, iar o amintire nu-si da seama ca este o amintire.

Mintea trebuie sa existe in ceva mai grandios decat ea, ca sa realizeze ce se petrece in interiorul ei.

Si ce este mai grandios decat mintea? Constiinta. De care eu tocmai am devenit constient.

Stim  ce se petrece in minte datorita constiintei insesi.

Continutul mintii si ceea ce se petrece in ea se dezvaluie prin intermediul constiintei; iata de ce experimentarea tuturor acestor lucruri – a vietii insasi – se petrece in interiorul propriei tale constiinte.

Astazi am devenit constient ca exist prin propria-mi constiinta de a fi. Sunt o constiinta umana, esenta divina, universala, am o inima care ma tine conectat la viata insasi. Iar viata mea conteaza. E un dar divin.

Constientizarea a tot ceea ce este, incepand de azi, mereu acum , experimentand aceasta existenta dintr-o sfera mult mai inalta, mult mai cuprinzatoare: o constiinta planetara, Cosmica.

Sunt toate acestea la un loc, corp, minte, suflet, spirit prin constiinta.

Respir, sunt viata insasi si imi pasa de ea. Vreau si pot sa iubesc viata. Viata sunt toti, ca unul,  o singura fiinta, iar o constiinta constienta (adica eu) de acest fapt conteaza. Pentru ca viata sa continue nestingherita acum si prin efortul meu constient de a crea viata (in loc de a o ditruge prin inconstienta mea).

Prin intentia mea constienta de a crea viata creez un camp de constiinta inalta, pozitiva, care vibreaza atat orizontal cat si vertical, iar campul constiintei mele in iubire de viata se conecteaza cu campul tau de constiinta,  oricine ai fi si oricum ai considera ca esti.

Suntem conectati prin constiinta ca o singura retea de energie si lumina prin viata insasi, la aceeasi sursa de viata, sinele nostru, al tuturor, impreuna.

 

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on septembrie 17th, 2015 , .

© 2012 Gigi Ginea | Toate drepturile rezervate

Gigi GHINEA

Blog