Omul, particula lui Dumnezeu

Omul este creatia lui Dumnezeu.

El a creat tot ceea ce este.

Eu, omul care gandesc – atat cat am apucat pana azi sa evoluez in propria mea existenta  – ma refer, cand adaug a doua propozitie, la tot ceea ce inseamna ecosistem ca mediu de viata. La natura cu tot ce-mi ofera ea ca sa evoluez, dar si la mediul personal care m-a format ca individ unic.

Pana aici sper ca nici un om de pe planeta aceasta nu va avea argumente solide sa contrazica cele afirmate, cu atat mai putin prima propozitie.

Acum vom face un pas in spate ca sa incercam o privire de ansamblu a acestei creatii cu totul, ca intreg. Cum aratam ca omenire, cum arata lumea in prezent. Cum ne reprezentam fiecare – o reprezentare comuna ar fi mai dificil de realizat – creatia lui Dumnezeu, care ne include pe toti. Fiecare suntem particula, particica, firicel de nisip… cum ne place/cum putem sa ne reprezentam/imaginam ca parte a intregului.

In felul acesta putem vedea lumea cu totul, omenirea din prezentul mileniului trei. Ca sa numim acest timp prezent am convenit cu totii sa-l numim secolul XXI sau mileniul III. Ne bizuim asadar pe o conventie sociala universala, comuna tuturor oamenilor de pe planeta aceasta care gandesc. Imaginea e graitoare, iar atributele le gasiti singuri, fiecare pentru sine.

Eu vad astazi lumea astfel: vad dezastru, boala, razboaie, victime, convulsii sociale, proteste stradale, dezbinare. Intr-un cuvant : URA manifestata de oameni. Ura produce efectele dezbinarii, a rupturii care produce durere . Iar URA OTRAVESTE, ucide.

Descrierea succinta care va urma constituie doar un reper generalist, ca instrument de intelegere rapida pentru orice om obisnuit, menit sa explice ideea urmatoare. Si anume :

Antidotul bolii produsa de ura – (e prea simplu ?!) – este iubirea.

Ceea ce e simplu uneori devine cel mai complicat pentru om in prezent. Omul in general, este obisnuit sa-si complice viata, si astfel cand e prea simplu lui i se pare prea usor ! Prea simplu si prea usor ca sa fie adevarat !

Obisnuit fiind sa gandeasca complicat, folosindu-si doar o parte a mintii, cealalta parte a ei, se atrofiaza.

Sa numim cele doua parti, ca fiind cele doua emisfere ale creierului pe care toti le cunoasteti, ceva mai plastic dimensiuni umane. Convenim sa le numim dimensiune rationala si dimensiune afectiva. Repet, pare simplu insa este foarte edificator.

Sprasolicitand o functie, celelalte functii ale mintii nefolosite intra intr-un fel de repaus, amortire, anesteziere pana la disparitia lor cu totul.

Suprasolicitarea ratiunii umane, a produs decompensarea celeilalte dimensiuni umane, afectiunea. Aceasta din urma insa, foarte complexa, cu atat mai mult cu cat n-a prea fost explorata ca dimensiune de baza, egala ca importanta cu cealalta in functionarea omului intreg, astazi pare un domeniu necunoscut. De aceea fiind complexa ca alcatuire ea are nevoie mai intai sa fie explorata, descifrata, descoperita si apoi exersata pentru a produce echilibrul, unificarea cu ratiunea supraevaluata azi, pentru reintregirea omului ca fiinta superioara, spirituala.

Dimensiunea neexplorata, afectivitatea, contine pe langa multitudinea de emotii cunoscute, pozitive si negative intr-un flux permanent fascinant al vietii pe care omul le simte si le traieste implicat emotional, alte doua functii de baza dar despre care se vorbestem azi cel mai putin (sau chiar deloc), imaginatia si intuitia.

Ele se constituie aici, in aceasta simpla expunere, ca avand o foarte mare insemnatate pentru intelegerea celui mai solid sentiment al omului ca fiinta –sentimentul care nu a murit si nu moare niciodata  – IUBIREA.

Intelesul nou pe care doresc sa-l relev pentru iubirie este cel de iubire divina.

Iubirea lui Dumnezeu exista, El este creatorul a tot ceea ce este. Ca iubirea exista si este peste tot este un fapt incontestabil, pentru ca fara ea noi nu ne-am afla azi , 2013, aici.

Iubirea a facut posibila viata cu totul si comunnicarea dintre oameni la toate nivelurile, insa fenomenul care s-a petrecut pe nebagare de seama, a fost deformarea intelesului iubirii, asa incat azi iubirea autentica, iubirea dumnezeiasca universala a fost inlocuita de iubira posesiva, de iubirea ca obiect al iubirii, iar apoi in obiectul dorit pentru a fi iubit.

Iubirea exista si curge prin noi – iata o afirmatie !

Iubirea este viata insasi, iar noi respiram iubire – o alta afirmatie.

Va spuneam ca cele doua functii  ale dimensiunii afective care nu au prea fost puse la treaba in sprijinul iubirii care creaza viata sunt :

Imaginatia si intuitia.

1. Mai intai, imagineaza-ti ca traiesti iubirea plenar, ca o simti in toata fiinta, iti umple inima si sufletul. Poti sa creezi in imaginatie orice cadru care te inspira. Este pura imaginatie, dar ramai acolo E suficient deocamdata. Respira linistit, nu te grabi, respira. Imagineaza-ti iubirea… Ramai acolo.

2. Acum, cu ajutorul intuitiei divine accepta ca iubirea exista, ca viata care curge in tine este iubirea lui Dumnezeu, iar cand respiri inspiri iubire. Inseamna sa crezi, iubirea reprezinta o credinta. Respira accepta iubirea.

Iubirea este inspiratia pe care intuitia ta o accepta, o simte ca fiind iubirea din inima ta !

Iubirea este intuitia lui Dumnezeu, iar daca l-ai gandit doar o singura data pe El, inseamna ca iubirea este, ca o poti intui, o poti accepta, o poti imagina…

Presupunem ca macar la nivel imaginativ, intuitiv ai ajuns sa crezi ca iubirea este.

Exersand zi de zi, repetand aceste afirmatii simple vei ajunge sa crezi cu adevarat in ele, iar apoi chiar sa simti ca respiri iubirea divina, creatoare.

V-am oferit foarte succint 2 instrumente de lucru – imaginatia si intuitia –  acum vedeti cum (sau daca) doriti sa le folositi.

Important este sa credeti ca iubirea este.

Pentru ca iubirea este o credinta planetara, universala si numai omul o poate simti, intui, imagina.

Iar daca ea este nesfarsita, iar tu cand respiri respiri iubire, inseamna ca ea este si in tine, in inima ta.

Daca este in inima ta care reprezinta motorul vietii tale, inseamna ca nu mai trebuie s-o cauti in altceva, in alta parte, in afara ta, sau in alte obiecte ale iubirii, ci poti s-o simti si s-o daruiesti.

Iubirea se ofera, nu se cere. Ea nu se termina niciodata.

As vrea sa subliniez cu litere de aur ca iubirea despre care puteti afla, invata si simti acum ca iubire divina, contine ingredientele necesare ca sa vindecam o boala comuna care produce dezastrele umane pe planeta noastra. Aceste ingresiente sunt : uniune, comuniune, umanitate, umanism, bunatate, compasiune. Adaugati si voi aici … spatiul ramane liber pentru iubirea de oameni.

Sa iubim omul. Sa-l iubesc pentru ca e om, e semenul meu.

Atat pentru astazi. Pe curand ! Cu iubire, un spirit iubitor !

 

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on octombrie 25th, 2013 , .

Ieri, o mamica (cum le place lor sa-si spuna) nefericita, implicata deasupra de masura intr-o ” mareata cauza sociala actuala”  – casapirea cainilor comunitari – striga plina de diperarea oricarui parinte care, nu-i asa, isi traieste dureros grija parinteasca (transmitea in schimb doar ura si furie)  de a-si protejeza copiii intr-o lume plina de violenta. Aceasta nefericita (nu-i dau numele ca sa-i protejez copiii) reprezentanta unei fundatii/organizatii „pentru copii” (CE  anume pentru ei!?) sustinea, cu inversunarea caracteristica acestei tipologii de parinte modern/monden, ca eutanasierea cainilor este singura solutie. Singura cale care-o mai poate salva, pe ea si pe toti copiii Bucurestiului acesta, din ghearele iminetului pericol in care am fost aruncati cu totii de catre aceste animale agresive!  Pentru aceasta categorie de parinti violenti repet, ca violenta si cruzimea lor se transmite copiilor si nu grija! Cruzimea reprezinta un imens cucui in cap si o pata uriasa de otrava in suflet. (Dar pentru ca nu doresc sa-mi infantilizez cititorii cu astfel de precizari evidente,  subliniez ca ultima fraza a fost doar pentru parintii orbiti de furie)

Nefericita sustinea ca bietele fiinte fara stapan – deci fara aparare! –  reprezinta, pentru ea si cei ca ea, dusmanul nemilos care trebuie starpit, iar uciderea dusmanului este singura forma in care ea, nefericita, crede cu toata fiinta ei responsabila (totusi). Ea vrea, considera, spune raspicat si militeaza pana moarte!( la propriu, iata), ca aceasta este singura solutie care va aduce linistea si pacea copiilor ei, si ai celor ca ea, si de aceea, cere imperios/zgomotos, sa-i fie rezolvata problema!

Problema acestor creaturi nefericite insa este cu totul alta. Mamicilor noastre moderne,  primii „educatori”care pun bazele unei alte structuri umane  supergrijulii si foarte implicate social – din lipsa unei alte ocupatii care sa le implineasca ca fiinte intregi –  implicate obsesiv in educatia fara gresala a bietelor lor progenituri, le scapa exact esenta problemei: si anume aceea, ca, in fapt, copiii lor vor copia automat „modelul parental”, fara sa-si doreasca, desigur. Copiii vor purta amprenta educatorilor lor, in acest caz, cea a intransigentei, a cruzimii, vor deveni lipsisi total de compasiune. Vor fi schiloditi sufleteste prin amprenta disperarii zgomotoase, a nefericirii prin supercorectitudinea manifestata ca decompenasare a frustrarilor, „corectitudinea pe dos”  implementata de o societate moderna bolnava.  A unei societati, cea actuala, cu desavarsire plina de cruzime, lipsita de profunzimea emotiei si a caldurii firesti a sufletului, o societate infirma, incapabila sa faca diferenta dintre viata si moarte.

Sufletul militantilor zgomotosi si implicati in uciderea celui mai credincios animal omului din toata istoria omenirii, sufletul acestor creaturi, care-si spun cu mandrie civica parinti, este atat de mutilat de boala umorilor primitive, rudimentare, se balacesc in mocirla tuturor furiilor adunate in bietelor lor existente derizorii. Mocirla disperarii si a furiilor lor nedigerate le-a ingropat astfel sufletul, iar odata cu el si-au ingropat singurul sentiment solid, durabil care ne-ar mai putea vindeca vreodata ca umanitate: Iubirea.

Iubirea este continuta in particula lui Dumnezeu din fiinta umana (deci si a voastra, daca mai simtiti din cand in cand ca sunteti fiinte supeprioare), insa din pacate, exact aceasta particula va lipsi cu desavarsire din educatia „corecta” de care faceti atata caz/parada (tocmai pentru ca ea nu exista) si va fi inlocuita de ignoranta voastra (din prezent), de ura voastra viscerala pentru viata. Iubirea, este ingredientul de baza care trebuie sa dea gustul final al afectiunii, al compasiunii si caldurii care formeaza omul, ca om intreg.

Gustul fetid  care ramane din educatia si implicarea superglijulie a parintilor moderni ai prezentului, hiper-responsabili, zgomotosi, turbati de furie va produce replici de creaturi in loc oameni, copiile parintilor lor de azi. Ai parintilor atat de violent, de agresiv responsabili care le imprima copiilor lor cruzimea in sange, intransigenta proletar/militanta a luptatorului pentru viata cu pretul crimelor, a luptei cu fiintele fara aparare. Veti face din ei combatanti ai  mortii.

Urmeaza sa ma adresez mai jos , nefericitelor creaturi care doresc sa fie „parinti responsabili”, nereusind, in fapt, decat sa fie cruzi:

Gandirea ingusta de „moarte pentru moarte” este rudimentara pentru ceea ce credeti ca reprezentatisi anume, societatea responsabila a vremurilor. Treziti-va mai intai din bezna  mintilor voastre, iesiti din inchisoarea  acestei gandiri care v-a incatusat compasiunea si mila (umane) tinandu-va iubirea in lanturi. Doar treziti din somnul meschin al grijii voatre pentru copii veti putea creste copii ai pacii si ai iubirii de oameni. Incepand sa aveti mila de animale, singurele care ne mai pot iubi, fara sa ceara nimic la schimb.

Daca nu simtiti caldura umana pentru bietele animale alungate cu pietre, haituite, infometate, iar in prezent otravite de criminali, care se considera cetateni responsabili in „civismul contorsionat al Romaniei via Bucuresti”, daca nu obsevati chinunurile la care sunt supuse cand sunt hacuite de laturile hingherilor, daca nu puteti vedea privirea care cere indurare din ochii lor blanzi, atunci cum veti putea oare sa oferiti propriilor vostri copii educatie? O minima educatie.

Mamici si tatici, plini de manie asemena lui Lucian Mandruta, nefericitul tatic, gata sa ucida din proprie frica de maidanezii care-l ataca atunci cand el, ecologist fiind, merge pe bicicleta, va amintesc ca cereti moartea cainilor pentru ca aveti mintea exact cat a lor – probabil zero. Si nicidecum din grija pentru copiii vostri, grija aceea nesfarsita pe care aveti nerusinarea sa ne-o varati tuturor in ochi. Ne plesniti cu grija voastra violenta pentru copii, ne plesniti puternic peste fete, de ne-au plesnit noua obrajii de rusinea ca suntem contemporani cu voi!

Am insa o propunere: porniti chiar acum – plecati de azi, nu mai perdeti timpul – si treceti la treaba! Puneti-va vorbele si ura in fapta, demarati chiar voi actiunea  „cruciada cainilor” – o miza marunta ca bietele voastre fiinte – inarmati-va cu ciomege, bate, fiare, rangi, topoare, tot ce va cade in mana – otrava e prea blanda ca sa-i mai otraviti si poate prea scumpa in saracia (spirituala) in care va zbateti cu toii – si casapiti-i voi cu lovituri puternice in moalele capului, ca sa ne scapati si pe noi „eroic” de singurul rau care ne mai bantuia vietile ca sa fim cu adevarat fericiti. Curatarea Bucurestiului de caini prin lovituri puternice in cap e ceea ce va caracterizeaza. Voi puteti! Puteti fi ucigasii lor, se vede cu ochiul liber, nu trebuie sa va rusinati!  

Radu Banciu, iti reamintesc eu, om fara cetatenie azi – pentru ca ma rusinez sa fiu concetateana cu cei ca tine – ca alocatia pentru caini, despre care tot vorbesti (ca un dement) seara de seara pe un ecran (al tau, desigur), incitand la violenta primitiva (doar un primitiv mai poate ura asa cum urasti dumneata) se gaseste doar in scriptele/hartiile celor care au furat acesti bani. Ea apare acolo negru pe alb, fiind declarata doar pe hartie, o suma de aproximativ  245 de lei (noi). Ca jurnalist credeam ca poti si singur sa te prinzi! Dar suma exista doar acolo in actele care acopera furtul. Iar furturile din banii nostri, precum si toate excrocheriile smecherilor care ne conduc (ce gluma buna, nu?) ar trebui sa fie  – ca singur obiect al meseriei voastre – descoperite si denuntate de voi, asa zisii jurnalisti cinstiti si corecti. Cei care ne dati lectii de civism si buna purtare! Voi trebuie sa decalciti misterul banilor alocati de 24 de ani pentru aceasta problema, in baza profesiei voastre de jurnalisti. O  profesie insa, pe care cei mai multi dintre voi ati schimonosit-o tot de dragul banilor. Cerand moartea cainilor, – iar prin televizor incitarea la crima functioneaza perfect – dovediti cu totii ca iubiti mai mult banii decat viata si astfel nu reprezentati nimic altceva decat cei care ne-au furat banii timp de 24 de ani.

Sminteala cu „alocatia pentru caini, mai mare decat cea pentru copii” – care, desigur, pentru mintea oricarui om sanatos la cap, nu ar trebui sa suporte o astfel de comparatie (daca ar fi adevarata) a fost preluata, inghitita nedigerata si scuipata spre noi toti de jurnalele de stiri pe toate televizoarele si de biata mamica nefericita care urla ieri prin comisiile constituite, ca de obicei pentru a ne fi luata fata, cele care „rezolva problemele cetatenilor”. Stiti dvs, Comisiile, care, toate, raman la stadiul de comisii intrunite din respect pentru cetatean, din iubirea si grija nesfarsite de care ne bucuram cu totii, noi cetatenii, care suntem plini de incredere in competenta lor.

Atata implicare civica publica ostentiva spre amortirea constiintelor noastre! Spre disparitia lenta dar sigura a sufletului, a simplei, dar durabilei noastre iubiri. A iubirii firesti pentru viata!

„Firesc” inseamna natura buna, pentru cei care au pierdut intelesul si esenta bunatatii, specifica omului . A celor carora le-a disparut cu totul mila, compasiunea, caldura. Calitatile specific umane.

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on octombrie 24th, 2013 , .

© 2012 Gigi Ginea | Toate drepturile rezervate

Gigi GHINEA

Blog