Gandurile pe care am decis sa le scriu azi aici s-au nascut din stirea conform careia ministrul actual al invatamantului a descoperit, asa de-odata, ceea ce noi stiam de mult, fara sa putem interveni pentru o schimbare. Pentru ca noi ceilalti, nu mai avem de mult vreun alt drept decat dreptul sa vorbim pana amutim. ” Mafia manualelor ” a fost o stire care parea ieri la tv. una ca toate celelalte, care poate fi dezbatuta sau nu. Acest gen de stiri trec si se fac apoi nevazute, uitate, nu produc nimic altceva decat o simpla discutie care, daca are loc la tv, ea trebuie sa mai contina si putin scandal ca sa prinda la public si-atat. Pentru rating, adica.

 

Mafia manualelor aplica lovitura finala la bacalaureat

Cercetarea, documentarea in legatura cu bacalaureatul se poate face din acest unghi cu usurinta de catre orice om care stie sa citeasca pe internet cu o simpla cautare la obiect. Subiectele de examen ca si manualele din care pot sa se pregateasca elevii pentru BAC sunt tot sub monopolul acestei mafii pe care n-o poate controla nimeni. Comisiile, care de 20 de ani alcatuiesc subiectele, detin editurile care fac manualele, inclusiv pe cele din care se invata strict pentru BAC. Acestea pot fi procurate doar de pe internet, de pe un singur site, o singura editura, ca sa fie valabile. Cei care fac manualele acestea fac si subiectele, asa ca n-ai nici cea mai mica portita sau sansa de a pune in discutie fondul problemei care este unul mult mai serios si mai grav. Deci fara drept de apel, fara comentarii ne aflam in fata unei situatii fara nici o iesire. Daca faci gresala sa inveti din alte surse pentru examenul de final, esti picat pentru ca :

La Bac n-ai voie sa fii creativ, sa scri ce crezi sau ce simti despre un subiect de examen la disciplinele care presupun ca aceste calitati umane sa fie educate si puse in valoare, nu doar de scoala dar si de familie. Acestea fiind impreuna factorii principali care formeaza copilul pentru a deveni un om bun si responsabil in societatea/tara in care s-a nascut. La Bac in Romania, nu ai voie sa fii – nici n-ai cum ! – un om creativ, la cei aproape 19 de viata pe care-i ai in buletin, pentru ca scoala din Romania te-a creat prin constrangere sa gandesti schematic, rigid, in termenii dictati de cei care conduc sistemul cu totul. Politicul care a creat politica in invatamant nu si-a dorit oameni care sa gandeasca creativ, ci oameni care sa esueze lamentabil in fata examenelor care aveau sa le decida soarta. Exemplele, modelele umane erau altele, iar bacul trebuia sa te incurce si nu sa te lumineze.

Am curajul sa va propun oricaruia dintre dvs care detineti deja mai multe diplome de licente, doctorate si masterate – neplagiate, necumparate, desigur – sa dati acum bacul fara sa va pregatiti deloc. Nu ar fi logic sa va pregatiti dinainte pentru ca deja l-ati luat acum zeci de ani, altfel nu ati fi putut fi posesorii celorlalte diplome. Luati deci o foaie de examen – le gasiti pe internet – la limba si literatura romana sau la istorie, lipiti coltisorul cu numele dvs. si scrieti. Daca stiti, desigur. Apoi, doar din curiozitate, vedeti daca obtineti nota de trecere. Eu am facut acest exercitiu de una singura si am picat bacul. Nu si testul ca experienta de viata. Exercitiul acesta de viata m-a ajutat sa inteleg din nou si a nu stiu cata oara degeaba, unde am ajuns.

La noi lucruile se petrec de 20 de ani cam asa : Ajunsi in fata examenului de bacalaureat obositi, dezamagiti, sictiriti, plictisiti de scoala care nu le-a oferit mai nimic, parintii si copiii lor au ajuns la singura solutie de compromis : trebuie sa iei bacul pentru ca doar astfel poti dovedi ca n-ai pierdut vremea pe la scoala timp de 12 ani. Nu mai conteaza ca in tot acest timp singurele exemple care ti-au fost oferite au fost ipocrizia ca trebuie sa inveti pentru a deveni un om bun, in timp ce parintilor si profesorilor tai, (adultilor care te formeaza), putin le pasa de ceea ce gandesti tu cu adevarat sau de ceea ce simti. Nimeni nu are rabdare sa te asculte cu adevarat ca sa afle ce-ti doresti sau cine esti tu. Un alt exemplu care ti se s-a oferit de-a gata au fost adultii ca modele de viata care pot minti sau fura fara sa fie prinsi sau condamnati de justitie. Concluzia elevului: deci nu exista dreptate, asadar nici justitie. Exista in schimb oameni care pretind ca fac legile sau conduc tara, sunt plini de bani si de un soi de putere, cea care decide vietile celorlalti oameni. Coool ! Cu astia as putea sa seman chiar daca nu fac mare lucru.

Televizorul le-a oferit alternative la bruma de educatie pe care o primeau in scoli ;

Modele usor de urmat. Feminin si masculin deopotriva de facile si de prost gust.  Modelele feminin si cel masculin ale societatii in care traiesc copiii nostri si care ne-a ingenunchiat pe toti, s-au oferit cu usurinta vizual. Imaginea mai puternica decat informatia si-a facut treaba. Televizorul si internetul sunt surse mult mai facile de invatare decat manualele scolare care sunt oricum facute, deci gandite, de o alta categorie careia nu-i pasa prea mult ce produce pe termen lung. Banul sa iasa, banul vorbeste. Nascuti in epoca banului care guverneaza totul, copiiilor nostri le-a fost mai usor sa vada decat sa inteleaga. Viata desfasurandu-se in mare parte in imagini a capatat o stralucire artificilala, iar ceea ce le-a fost oferit ca valoare s-a masurat in obiecte de valoare. Modelul facil de privit, usor de infaptuit a creat omul care si-a dorit sa aiba si nu sa fie. Om. Acest tip de om a fost preluat automat.Iata doar cateva exemple graitoare de la noi :

Modelul de politician feminin. Blonda destul de proasta dar imbracata cool cu tzoale de firma, casatorita cu unul mai batran dar cu bani. Ce conteaza ca banii sunt furati. Modelul exista, deci se poate. Deci nu e mare lucru sa ajung ca ea. Ce conteaza daca invat sau nu la scoala. La noi se poate orice, oricum, fara prea mult efort intelectual. Din nou, nu conteaza, la noi nu conteaza prea mult nimic. Repetitiile sunt intentionate…

Azi multe fete vor sa devina tinere politiciene dupa acest model de suficientza si tupeu care-ti produc un soi de durere a responsabilitatii pentru tot, daca ai bun simt. Daca nu ai, iti produce doar un gen de repulsie ipocrita si putina invidie ca e la moda si asta. Cel mai trist insa este ca multi dintre copiii nostri au preluat deja modelul. E tot ce au putut prelua automat. Pentru ca adevarata educatie nu le-a fost oferita.

Barbatul politician grobian plin de bani, primarul/mascarici care foloseste femeia – iar ea se lasa folosita pentru ca e cool ! – pe post de obiect de vanzare pe bani in turismul romanesc. Asa o mare bazaconie nu cred ca s-a mai pomenit in vreo tara care se pretinde civilizata ! Eu inca ma inchin de-atunci incoace fara grai . E ceva ce te-amuteste pentru ca ar trebui sa fie o gluma proasta dar nu e. Atunci e nebunie si inseamna ca am inebunit cu totii pentru ca nu s-a reactionat la nebunia asta, ba mai mult, ea continua si azi in cele mai deplorabile formule. Era sa zic umane insa, din pacate, sunt de-a dreptul inumane.

Mai avem modelul primarului burtos – tot om politic care detine o putere la el in comunitate – nu-mi spuneti ca au fost alesi prin vot democratic, ca nu va cred. Am vazut cum se produc alegerile, prin ce mijloace. La fel de ” democratice ” ca si societatea in care traim. Acest gen de primar este incult, are/detine si diplome de care vrea el sau muschii lui, pentru ca le poate cumpara cu bani. Si pentru ca la noi ” prostul nu e prost destul daca nu e si fudul ”  fudulia face si ea imaginea. Pe acesta il mai vedem azi ca lesina prin tribunale cand ajunge sa dea socoteala pentru banii furati.

Avem si politicianul care incearca sa se sinucida – spectacol de tv – doar ca sa scape de justitie, pentru ca in ” demnitatea ” lui de om politic mai bine se preface ca se sinucide decat sa plateasca pentru pentru fapte de coruptie asa cum ar fi moral. O satisfactie morala ne-ar fi de-ajuns ca sa ne pansam noi cei furati si mintiti demnitatile ranite. Insa nu e de-ajuns mascarada cu sinuciderea pentru ca cei asemenea lui, aceasta clasa corupta, sa il transforme tot pe el in victima a sistemului corupt ?! Aud bine, imi spun. Si ma inchin din nou. Si amutesc incremenita in ce-a mai ramas din dimnitatea mea umana incalcata, demnitatea de a tacea definitiv. De aici si pana la a ne face eroi-martiri din propriii calai nu a mai ramas decat un apel discret la bunul simt elementar al fiecaruia dintre noi, la propria constiinta si la iertare. Poporul care-si face din propriul calau martir, e un popor masochist sau sadic. Eu cred doar ca e bolnav de furie, de ura si de neputinta. Are sufletul bolnav.

Iata exemple, doar cateva, care i se ofera copilului din Romania. Toate aceste personaje pitoresti au ajuns atat de usor de privit, de digerat, pentru ca ele se prezinta peste tot in imagini. Daca mai si vorbesc cu atat ma grav pentru mine, insa cu atat mai bine pentru cei care-i adora, care le sorb cu zgomot din priviri ca pe o ciorba nuntile date la tv, gentile de n-jde mii de euro, tzoalele de firma, stralucirea de fatada…Poporul ii  digera ca pe singura mancare, pentru ca flamandul mananca orice de foame. Cand ti-e foarte foame, nu prea mai apuci sa faci nazuri la masa, mananci ce ti se ofera. Ce este.Restul personajelor care se vad tot timpul in public sunt de aceeasi factura si n-am sa continui acest sir de exemple…
Pe scurt, poporul acesta, din care fac parte si eu ca oricare roman, a dobandit in 23 de ani o asa-numita structura de caracter specific romaneasca pe care a preluat-o automat – fara aparare – din acele surse care i-au fost oferite de o societate cu acelasi specific.

Cu diferenta ca intotdeauna exista un factor care influenteaza si unul care se lasa influentat.
Cand o tara e condusa de astfel de oameni, poporul devine ca ei. E ca si cand niste copii sunt educati de niste parinti si devin la fel, preluand modelul parental. Eu nu sunt de acord cu teoria conform careia noi poporul roman avem ceea ce meritam pentru ca i-am votat, ci cred ca ei, cei care au avut acces la parghiile puterii in stat in anii 90, sunt cei care aveau datoria sa ne educe ca parinti responsabili, sa devenim buni si drepti. Ei au preluat totul atunci. Averea noastra a tututor, cultura noastra si pe noi. Apoi insa, prin puterea de care au beneficiat pentru ca si-au insusit-o dupa bunul plac, au distrus totul inclusiv pe noi. Noi ceilalti, platim toate aceste costuri in prezent. Ei au furat iar noi platim pagubele. Si nu doar pe cele materiale – prin taxele  care ne-au ingenunchiat – dar mai ales platim pagubele morale ale unui popor care se autodistruge.Invatamantul, cultura noastra si bunastarea poporului au fost cele trei aspecte batjocorite de o clasa politica iresponsabila, incompetenta, lipsita de cel mai elementar bun simt. Iar aceste modele cloneaza alte si alte modele sau creaturi romanesti. Omul care se uraste pe sine, acesta pare sa fie modelul. Singurul model care se vede.
Revenind la copiii nostri, iata durerea mea :
Copilul invata cel mai sigur dupa modelele care-i sunt oferite acasa si in societate si mult mai putin din ce este constrans sa invete atat la scoala cat si acasa. Iar atunci cand la scoala sau acasa se simte o fiinta fara aparare, copilul tinde sa se opuna, sa devina ostil fata de tot, inclusiv cu sine. Ostil cu sine insusi, singura cale care-i ramane este revolta si intratul in lupta cu viata. Lupta si el ca toti ceilalti, cu cine poate… Dupa modelul care i se ofera.Devenind comabatant intr-o lupta care nu-i apartine, pe care n-a creat-o el, ci s-a trezit in ea, nu mai are alta cale decat sa se adapteze si el cum poate. Ori devine ca modelele lui ori e pierdut… Si tot asa…
Ajungem din nou la examenul de bacalaureat, cel care ar trebui sa-i faca dovada unei perioade de 12 ani de studii in care copilul se vede pentru ultima oara – crede el – in situatia de a pacali si e, la fel ca si modelele lui, viata si pe sine insusi incercand sa-si obtina hartia. Nimic mai mult decat o hartie fara valoare, devreme ce el tanarul, acum nu mai crede nici in el nici in viata aceasta.
Scoala, o minciuna sfruntata inventata de niste oameni mari la fel de mincinosi. O parte realizeaza compromisul si-l asuma ca pe singura varianta de supravietuire. Sa fie ca ei, ca modelele lor. O alta parte, mult mai numeroasa, se pierde pe sine in tot felul de dependente si-si irosesc viata in placeri care le induc senzatia de satisfactie de moment procurata cu bani. Sex, droguri, alcool, haine de firma, masini scumpe reprezinta dorintele lor induse de o societate bolnava care vinde si cumpara orice.Omul se vinde pe sine si se cumpara tot pe el intr-un cerc vicios in care ne invartim cu totii bolnavi in sufletele noastre fie de neputinta fie de ura.
Veti descoperi cum de 23  ani incoace mafia manualele a creat un adevarat monopol al invatamantului care a produs confuzie in randul copiilor nostri, furie si deznadejde in parintii care suntem cu totii chiar daca nu avem copii. Cei care au avut acces la parghiile puterii si-au trimis copiii la scoli in afara tarii acesteia, insa modelele lor umane au ramas aici aceleasi, asa ca mare castig n-au nici copiii lor. Decat daca aleg sa plece definitiv din tara, ceea ce devine un alt subiect. La fel de dramatic.Un sistem cu care nu poti sa lupti pentru ca a fost reglementat prin legi care vorbeau despre democratia aceasta, pe care a trebuit s-o inghitim fara s-o putem digera. Am vorbit cu totii pana ne-am imbolnavit de nervi despre greselile sistemului, despre lipsa reformei, in timp ce mafia invatamantului in complicitate cu cea politica din Romania continua sa puna stapanire pe mintile copiilor nostri derutandu-i, si pe sufletele noatre, ale parintilor, carora ne este stirbita pana la anulare dorinta de a crea copii demni si buni. Intr-o lume care nu le oferea nimic altceva decat coruptie, nedreptate si dorinta de a face bani fara sa invete, pentru ca asta vad in afara caminului lor, daca nu cumva si acasa vad acelasi lucru. Am creat generatii dupa generatii de rebuturi care au creat la randul lor o lume din ce in ce mai alienata, iar singurul lucru pe care l-am facut noi romanii, de 23 de ani incoace, a fost sa vorbim tare, cat am putut de tare – eram bolnavi de nervi deja – sa dam vina unii pe altii cu o ipocrizie din ce in ce ascunsa in spatele asa zisei democratii.
Aceasta lovitura este aplicata de 23 de ani incoace copiilor nostri si in felul acesta intregului popor roman pentru ca generatiile tinere care trebuiau educate si de care ar trebui sa ne pese cu adevarat au devenit victimele unei societati pe care am creat-o cu totii in complicitati de toate felurile ; unii prin tacere, altii prin fapte.
Am creat mai intai o societate moderna tehnologizata, computerizata, consumerista, care consumamandu-se s-a devorat pe ea insasi si a ajuns bolnava de nervi. Boala de nervi a fost numita cu aceeasi ipocrizie a modernitatii termenilor ” boala de stres ”  apoi cu totii ne-am prefacut ca gasim solutii, la fel de moderne, s-o rezolvam prin mecanisme de adaptare la stres. Si pentru ca vindecarea nu era alceva decat o mincina frumos impachetata, stresul s-a agravat si oamenii s-au imbolnavit de furie, de invidie, de rautate, de neputinta. Cu timpul unii s-au imbolnavit de saracie iar altii s-au imbolnavit de bogatie, asa incat azi cu totii suntem intr-o stare de agonie a mortii. Dotati insa fiecare cu tot felul de diagnostice psihiatrice, care mai de care mai sofisticate dar cu care am ajuns sa ne mandrim, pentru ca in denumirea stiintifica a bolilor si in productia de medicamente omul s-a intrecut pe sine considerand ca gaseste mereu si mereu solutii.

(In cartea la care scriu in prezent descriu mai pe larg acest fenomen al imbolnavirii noastre ca umanitate. Boala sufletelor noastre nu mai poate fi vindecata altfel decat prin apelul la bunul simt, care este iubirea.)

Revenind aici, noi suntem bolnavi cu totii de suflet. Sufletul nostru e bolnav doar ca unii-si simt sufletul ranit, in timp ce altora pare ca le lipseste cu desavarsire sufletul. Celor carora le lipseste sufletul ma adresez azi aici folosindu-ma de dreptul meu la exprimare, singurul care mi-a mai ramas.Fac insa apel nu la constiinta, pentru ca se pare ca lor si ea le-a fost anulata de o alta boala de care sufera ei fara s-o stie, lacomia, foamea de bani si de putere. Fac apel, asadar, la bunul simt.

Bunul simt este o capacitate specifica speciei umane si se exprima in lume in calitatea omului de a fi bun cu semenul sau in si din iubire. Singurul sentiment care nu poate fi pus la indoiala niciodata si care ar trebui sa existe in om, ramane bunul simt, pentru ca omul a fost creat din iubire divina. Daca exista cineva care va pune la indoiala acest adevar el o va face doar printr-o gandire critica si doar de dragul de a vorbi sau de a gandi in contradictoriu. Aceasta discutie poate avea loc oricand insa aici nu are sens.
Subiectul acestui material este ce lasam dupa noi intotdeauna, fiecare ca individ separat – copiii nostri – pe care avem datoria sa-i educam si atunci ne straduim din rasputeri sa-i facem oameni, care la randul lor creaza oameni si care oameni impreuna creaza lumea.Vorbesc despre responsabilitatea fiecaruia dintre noi separat si impreuna la crearea lumii acesteia, dar pe care o traim fiecare, mai intai ca indivizi constienti de sine dotati cu iubire si spirit uman – doar omul are spirit si constiinta de sine – dar si cu acea constiinta mai larga in legatura cu ceea ce am creat impreuna. Aici apare, cel putin pentru mine, sentimentul dureros al constiintei de mine insami al puterii si al neputintei in acelasi timp.Simt in mine puterea iubirii pe care nimeni niciodata nu mi-o poate deteriora pentru ca ea este acolo in centrul fiintei mele, iar ea se numeste Dumnezeu. Dumnezeul meu interior este Cel care se creaza pe sine, iar eu am invatat sa ma creez in fiecare clipa in iubire si s-o impartasesc cu semenii mei.Sentimentul neputintei insa se face simtit de fiecare data cand nu pot decat sa constat cu durere ca dreptul la demnitate imi este ingradit de fortze din afara mea pe care singura nu pot sa le schimb. Nu am de gand sa lupt, pentru ca iubirea aceasta nu lupta cu nimeni, ea este acolo in sufletul vindecat de ura si nu cunoaste altceva decat pacea.
Ma intreb in fiecare dimineata asa :

Ce fel de cetatean al unei tari sunt eu, de ce fel de drepturi pot afirma ca beneficiez azi, 1 mai 2013, cand meditez la conditia mea in lume. Incerc sa-mi amintesc cine sunt. Si iata ce constat cu durere in inima:
Ca date de identitate stiu ca mama si tara sunt singurele date ale mele care nu pot fi puse la indoiala niciodata, imi sunt imprimate in constiinta pentru totdeauna. Asadar, aceasta este singura mea tara, asa cum am o singura mama. In afara iubirii mele care-mi apartine de drept si la care nu poate atenta nimeni, ce mai pot afirma ca am ? Viata mea depinde de un sistem corupt, nedrept, constrangator creat prin niste legi la fel strambe pentru ca au fost gandite de niste oameni fara suflet, fara bun simt, fara constiinta. Realitatea sustine fara dubiu ceea ce afirm. Discrepanta dintre saraci si bogati e o realitate. Felul in care s-au facut aceste averi e limpede, nu trebuie sa fii prea destept sa-ti dai seama, ca unii au furat iar altii s-au lasat furati, mintiti, manipulati…Procesul continua, pentru ca legile nu permit individului sa fie altfel decat soldat in armata aceasta care executa ordinele. Platim taxele si toate preturile la utilitatile de care avem stricta nevoie imbogatindu-i pe unii in detrimentul celorlalti. Preturile la gaze si energie, cele care ne dau confortul minim de a supravietui sunt dictate de ei. Mancarea otravita e facuta de ei vanduta si cumparata de noi care n-avem alta cale decat s-o mancam ca sa supravietuim. Taxele noastre se duc tot la ei, noi nu beneficiem de nimic din ele pentru ca se vede la fel de limpede cum invatamantul produce victimele care vor continua sa faca victime.

Bisericile in complicitate cu statul produc pe banda alte victime care si-au cedat de mult puterea in mana unui asa zis Dumnezeu care le rezolva problemele contra cost, desigur.

Sanatatea e de mult bolnava pentru ca si ea face bani din bolile sufletului omului, tratandu-i omului corpul cu medicamentele care-l imbolnavesc si mai grav. Iar mafia madicamentelor castiga tot de pe urma bolilor noastre. Cu alte cuvinte sistemul de sanatate, la fel de corupt, produce boli ale sufletului in continuare pentru ca in loc sa-i trateze omului mai intai mintea si sufletul, inghite banii nostri din taxe si cere inca alti bani, pe care omul nu are cum sa-i faca, tocmai pentru ca e bolnav… Ne invartim intr-un cerc, bezmetici, fara iesire, pentru ca statul care este el insusi corupt si care ar trebui sa ne protejeze, ne obliga sa-l suportam, sa-l finantam ca sa ne imbolnaveasca.

Asadar, omul bolnav fara sansa de vindecare nu are nici macar dreptul la viata. Avem dreptul doar sa fim bolnavi ca sa producem boala in continuare pentru ca sistemul sa functioneze… Constientizez ca insusi dreptul la viata mi-a fost incalcat, furat.
Fara dreptul la viata ne mai putem minti ca avem demnitate ?Statul ne-a furat demnitatea, biserica a fost de acord cu el si am ajuns eu aici cu povestea aceasta. Imi pot manifesta dreptul la cuvant dar fara sa ma fac prea bine auzita si atunci am ales dreptul la tacere. Sunt unul dintre cei care tac de un de zile si vorbesc public doar atunci cand pot s-o fac cu cartile mele in mana. Vorbind despre iubirea care ne vindeca sufletul. O cale dificila dar sigura.

As mai fi putut uza de dreptul la libera miscare. As fi putut ramane anul trecut in SUA dar iata ce am simtit. In afara de a ma invarti in jurul cozii mele, unde sau in ce loc as putea trai demn? Care alta tara m-ar adopta, de vreme ce eu imi cunosc si-mi iubesc mama si tara la fel. Pentru ca sunt amprentata cu ele amandoua pe viata, fac parte din identitatea mea ca om, sunt ale mele iar pe ele eu nu le pot nega.
Mi-a mai ramas doar bunul simt cu care operez in viata mea privata si sper sa fiu un model mai bun decat cele pe care le-am avut eu. Atat cat mi-e piermis sa fiu. Pentru ca atunci cand depind de stat cu taxele si preturile mari dictate de sistem eu simt ca-mi cam pierd demnitatea, pentru ca n-am voie sa cracnesc. Si copilul meu ma vede fara putere in fata vietii pe care el insusi o are de trait. Ce pot sa-i spun? Ti-am dat iubirea mea toata, te-am nascut aici, in tara ta, Romania, asa a fost sa fie. In rest, te rog sa ma ierti ca demnitatea nu ti-o pot oferi cu totul si in fiecare clipa, pentru ca exemplul meu de demnitate ca parinte, lasa de dorit.
Oricat de bun si iubitor parinte ai fi nu e de-ajuns, intr-o lume bolnava in suflet. Pentru a crea in lume valori umane incontestabile ca dreptatea, demnitatea, echitatea, compasiunea si respectul omului fata de el insusi pe care s-o poata oferi celuilalt, e nevoie de vindecarea sufletului omenirii acesteia care a creat deja un sistem ca un malaxor in care sufletele sunt devorate de sistem. Cand aduci pe lume copii ii aduci deja intr-o lumea bolnava si stramba si esti nevoit sa-i oferi copilului tau doar ceea ce este. Acest sistem.In afara iubirii de parinte totul se masoara in bani si daca preia exemplul din afara casei lui devine ca ei. Va iubi banul care-i aduce satisfactia de moment si va crea la randul sau rebuturi ; fiinte bolnave lipsite de substanta incontestabila a iubirii de semeni si a bunului simt specific umane. Iar aceste fiinte bolnave intretin de sute de ani si creaza impreuna Societatea capitalista, consumerita care creaza alte si alte fiinte la fel de bolnave. Si tot asa ?

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on mai 1st, 2013 , .

Cercetarea, documentarea in legatura cu bacalaureatul se poate face din acest unghi cu usurinta de catre orice om care stie sa citeasca pe internet cu o simpla cautare la obiect.

Subiectele de examen ca si manualele din care pot sa se pregateasca elevii pentru BAC sunt tot sub monopolul acestei mafii pe care n-o poate controla nimeni. Comisiile, care de 20 de ani alcatuiesc subiectele, detin editurile care fac manualele, inclusiv pe cele din care se invata strict pentru BAC. Acestea pot fi procurate doar de pe internet, de pe un singur site, o singura editura, ca sa fie valabile. Cei care fac manualele acestea fac si subiectele, asa ca n-ai nici cea mai mica portita sau sansa de a pune in discutie fondul problemei care este unul mult mai serios si mai grav. Deci fara drept de apel, fara comentarii ne aflam in fata unei situatii fara nici o iesire. Daca faci gresala sa inveti din alte surse pentru examenul de final, esti picat pentru ca :

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on mai 1st, 2013 , .

© 2012 Gigi Ginea | Toate drepturile rezervate

Gigi GHINEA

Blog