Incerc si eu, la fel ca toti ceilalti care analizeaza, cat de cat onest, ceea ce se intampla cu noi la nivel social, o parere. Mi-o asum si sunt pe deplin responsabila de ceea ce voi exprima aici, din perspectiva omului care si-a recapatat respectul si demnitatea proprii, printr-un travaliu dureros de cativa zeci de ani.

Constat ca analiza celor care vad destul de lucid evenimentele din Piata Universitatii, se opreste la o privire care constata faptele, insotite de mesajul care se desprinde cel mai clar si anume acela, ca sistemul in sine, cel care guverneaza societatile asa zis democratice, trebuie schimbat. Nu reformat, ci schimbat. Sunt perfect de acord cu acest adevar, care nu mai poate fi negat. E limpede ca lumina zilei, ca rezultatul dezastruos al sistemului democratic, a facut ca o treime din populatia planetei sa domine prin forta banului, detinuta prin forta si control, celelalte doua treimi din populatie, cea saraca si care azi a iesit in strada sa protesteze oarecum haotic, dar care striga la unison: „Asa nu se mai poate!”  Cum altfel s-a putut ajunge aici decat, prin manipularea fricilor omului de tot felul, la care s-au adaugat deformarea nevoilor lor prin promovarea insistenta a consumului. Incepand cu frica de Dumnezeu care pedepseste si care nu-i iubeste decat pe unii dintre ei, si terminand cu „frica zilei de maine”. Ba chiar cu frica zilei de azi. Incerc sa sintetizez, fireste, caci analiza de fata nu-si propune altceva, decat o privire dintr-o constiinta largita a faptelor, din perspectiva omului obisnuit.

Fricile omului au fost alimetate, iar apoi exploatate printr-o manipulare din ce in ce mai perversa, de catre cei insetati de puterea asupra celorlalti. Aroganta, dispretul si ura pe care le-au manifestat fata de semenii lor, au fost cateva dintre dintre fortele care au actionat permanent si care au condus la suprimarea respectului si stimei de sine a indivului ca fiinta umana si sociala.

Pe scurt, nu doar cel sarac si exploatat si-a pierdut respectul de sine si demnitatea, dar mai grav mi se pare faptul, ca cei asa zisi puternici, care conduc si domina prin forta banului planeta care se cutrenura azi, ei insisi si-au pierdut orice urma de respect si demnitate umana, de vreme ce constiinta lor, doarme, intr-o zona de intuneric al propriilor minti bolnave de putere. Este atat de evident ca nu mai putem fi exploatati, ca nu mai putem suporta inechitatea, ca bogatiile lor acumulate prin lacomie, au distrus deja totul, iar omenirea se indreapta spre dezastru. Este la fel de vizibil sfidator, ca propria lor ura si dispret fata de ei insisi, sunt proiectate, de zeci sau sute de ani de ani, in cei care azi incearca sa exprime, prin miscarile planetare de protest, un fel de sfarsit. Un sfarsit iminent, un sfarsit inevitabil al unei ere si un inceput al alteia, care oricum ar fi numit, tot un fel de „antisistem” ar  fi natural (si nu normal) sa se cheme.

Oamenii cu totii, ar trebui sa priveasca spre propiul sine, spre propria iubire de sine, singura formula prin care individul isi poate recapata demnitatea, respectul si compasiunea pentru cel de langa el. Pentru ca, ura care se manifesta azi in lume prin exacerbarea fricilor celor lipsiti de demnitate si rspect, si care a capatat nenumarate  forme de exprimare – iar cea mai grava este violenta care raspunde cu violenta in Piata Universitatii – nu va schimba sistemul si nici pe noi in el.

Singura formula care mi se pare viabila, dar care presupune o privire in profunzime a cauzelor psihosociale ale acestui prezent tulbure la nivel social, este o privire lucida in propriul sine, in care fiecare sa ne putem descoperi fricile, slabiciunile, ura si lasitatea. Avem nevoie de o alta privire in interior, dar cu iubire de aceasta data, cea care ne poate reda respectul de sine si demnitatea proprie, sondand fiecare in propria constiinta.

Incepand cu cei care detin si-au detinut puterea – privind in urma cel putin cu 20 de ani, ca sa fie analiza mai usoara, si pentru a nu-i mai dezgropa pe cei morti, desi sunt printre noi – categoria aceasta de indivizi corupti de mirajul puterii si al banului care-si spun oameni politici, si pana la cel mai sarac individ care acum se revolta in piata. 

Faptul ca  politicienii care s-au perindat la guverare nu ne-au iubit deloc, nu mai poate fi negat, dar mai arata ca nici pe ei nu s-au iubit, de vreme ce azi nu-i incearca nici cea mai vaga urma de regret, de rusine, sau de compasiune fata de stadiul in care ne aflam! Pentru ca, doar un individ care nu se iubeste pe sine, poate iubi doar banul si puterea, fara sa-i pese de cel care si-a pierdut speranta, demnitatea si rabdarea strigand lozinci incoerente. Din disperare.

Doar un individ primitiv mai poate sa creada azi ca puterea poate fi procurata cu bani. Pentru ca, este limpede ca nu puterea asupra celuilalt este puterea autentica a omului, ci puterea de a fi demn si impacat cu sine in iubire, singura care se poate opune urii de sine si de semenii nostri. Iubirea este insesi constiinta noastra de a fi.

Este momentul sa privim evolutia umanitatii dintr-o noua perspectiva, pe care unii au numit-o deja „noua paradigma” – aceea in care individul, cunoscandu-se pe sine, evolueaza spiritual, iar aceasta cale de cunoastere este chiar iubirea pusa in locul fricii si al urii – dar este momentul in care conceptul de antisistem sa fie dezvoltat si aprofundat de catre sociologi si antropologi cu mai multa atentie, iar multimea de analisti de tot soiul, sa se transforme in oameni cu constiinta proprie in respect si demnitate, in asa fel incat, sa transmita mesajul iubirii de sine, pe care ei insisi si l-au interiorizat mai inati.

Oamenilor care iubesc doar putera asupra celui mai slab, care acumuleaza doar bogatii materiale, le amintesc  nu doar ca ele – banul si puterea  – nu inseamna nimic pentru a-si indeplini menirea ca fiinte spirituale, insa trebuie sa mai adaug  ca acestia nu ar mai trebui sa-si  poata exercita lacomia, decat cu acordul nostru, al celor care ne-am trezit si care, in iubire de noi insine, am descoperit respectul si demnitatea proprii de a fi. 

Pentru ca doar iubirea de sine este formula prin care ii putem respecta demnitatea celui de langa noi.

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on ianuarie 22nd, 2012 , .

Dragii mei,

Am decis sa va scriu doar atunci cand am ceva nou de spus despre mine, despre ceea ce descopar in experientele traite, de cand m-am vindecat de nefericire. Multi dintre voi stiti, desigur, despre ce vorbesc. Cand am trait experienta propriei decizii de a fi fericita, am stiut, ca asa cum a fost posibil pentru mine sa reusesc, la fel de simplu ar putea fi pentru oricare dintre noi. De aceea, odata cu experienta traita constient de a-mi asuma propria bucurie de a fi, am scris o prima carte, despre pasii concreti pe care-i putem face zi de zi, pentru inlocuirea obiceiurilor vechi, care s-au dovedit a fi distructive, cu altele noi, mult mai sanatoase. Demersul meu constient avea sa-mi ofere fericirea, ca o stare de bine permanenta pe care nu mai voiam s-o pierd. Stiam insa, ca fericirea este o stare naturala de a fi, asa ca ea exista in fiecare dintre noi. Tot ce aveam de facut, era sa constientizam cu totii, ca ne nastem ca sa fim fericiti si nu sa ne zbatem in dependenta de nefericire.

Cartea „Cum m-am vindecat de nefericire” a avut un real succes. Nesperat insa, atunci cand m-am decis sa o scriu. Se pare, asadar, ca oamenii aveau o nevoie foarte mare de a gasi iesirea din labirintul mintii si intoarcerea catre suflet, acolo unde se afla iubirea, compasiunea, generozitatea si recunostinta. Fericirea exista in noi insine, trebuie doar sa constientizam aceasta sursa de lumina din interior si sa decidem sa fim fericiti in fiecare clipa prezenta a singurei vieti pe care o traim, cel putin in acesta constiinta extinsa de a fi.

Astazi, pentru prima oara in acest nou an, ma adresez voua aici pe site, ca sa va anunt ca am terminat de scris cea de-a doua carte, cea care exprima, la fel ca prima, cu onestitate si naturalete, ceea ce am trait ca experinta de a fi, in fiecare clipa prezenta de la aparitia primeia. Urmand cu credinta pasii descrisi in prima carte, am reusit sa descopar, in acea stare de bine pe care mi-o procuram zi de zi din tot ceea ce este, iubirea din inima mea si odata cu acest sentiment profund de iubire din mine insami, l-am descoperit pe Dumnezeu, despre care stiam ca se afla in noi…Pe masura ce traiam iubirea de mine insami in comuniune cu Dumnezeu si prin el, cu intreg Universul, am stiut ca ceea ce simteam eu, ar fi putut simti oricine altcineva, pentru ca, fireste, in esenta noastra umana, suntem asemenea.

Cu fiecare clipa traita in iubire, rezervorul meu de energie vie se umplea, inlocuind sentimentele confuze, cu care ma „hranisem” si eu, pana in urma cu un an, cu altele mult mai placute, mai profunde si pline de sens. In locul frustrarilor, al nemultumirii, al neimplinirii, al nefericirii mele trecute, puneam in ficecare zi bucuria, zambetul, generozitatea, recunostinta pentru tot ceea ce este, iar toate impreuna, inseamna iubire. Iubirea de mine insami, m-a ajutat sa pot impartasi iubirea tuturor celor cu care intram in contact, din prea plinul meu de iubire procurata constient, astfel incat, din experinte traite de mine insami, am alcatuit o noua carte, cea care se va numi „Iubirea care vindeca”. In momentul in care o voi lansa, as vrea sa-mi fiti alaturi, ca sa putem impartasi iubirea unul altuia, asa cum ar putea sa simta orice fiinta iubitoare de pe acest pamant.

Am mai descoperit odata cu iubirea din inima si legatura indestructibila cu Dumnezeu si cu toti semenii mei, ca cele 4 intrebari existentiale la care am cautat o viata raspuns, se clarificau pe zi ce trece, asa incat, metoda mea de vindecare prin iubire s-a concretizat si in tehnica mea de lucru cu pacientii in cabinet. Pot spune azi, ca daca pana acum cativa ani consilierea psihologica avea ca obiectiv focalizarea pe rezolvarea unor probleme punctuale de functionare sau relationare, azi va pot spune, ca orice om care cauta un ajutor specializat, pentru orice problema de viata, se poate vindeca definiv prin metoda descoperita de mine si experimentata personal. Metoda de vindecare prin iubire, ofera raspunsuri celor 4 teme existentiale legate de libertatea interioara, cautarea sensului vietii, teama de singuratate si frica inconstienta de moarte (angoasa mortii).

Descoperindu-se ca fiinta iubitoare prin propria sa natura, fundamental umana, omul se impaca atat cu sine, dar mai ales cu toti semenii lui, alegand sa traiasca fericit si in armonie cu sinele lui autentic, prin alegerea constienta de a fi. Astfel, omul poate decide singur cine vrea sa fie, intelegand sa nu-si iroseasca  unica viata care i-a fost data, in furie, frica si ura, ci sa-si procure constient iubirea, pentru a o impartasi generos cu cei asemenea lui. Singurul sens al vietii unui om, nu poate fi decat sa iubeasca si sa fie iubit, iar acest demers ii apartine, tocmai pentru a se cunoaste pe sine si pentru a se bucura de descoperirea sa. Cu alte cuvinte, libertatea de a fi este o alegere proprie, generata de liberul arbitru cu care am fost dotati ca fiinte rationale,  iar decizia de a fi fericit si iubitor, il face pe om responsabil pentru tot ceea ce decurge de aici. Din insasi aceasta libertate de a fi, se naste sensul unei vieti traita in iubire, in care omul poate alege sa faca binele in orice maniera se pricepe sau a fost daruit de Dumnezeu. Traind in iubire de el insusi, impacat cu sine si cu Dumnezeu, omul isi accepta singuratatea existentiala traita ca unicitate a fiintei, cea care decide cine vrea sa fie. Iar ca o consecinta a acestui nou mod de a fi in lume, fiinta  umana isi constientizeaza finitudinea, acceptandu-si  impacat trecerea prin aceasta lume. In constiinta vasta de a fi prezent si responsabil in propria viata, omul poate accepta senin schimbarea lui in fiecare clipa. In jurul nostru totul se schimba, emotiile noastre se schimba, sentimentele la fel, iar traind fiecare clipa in constiinta treaza a prezentului, omul intelege ca a trai, inseamna  a fi in prezent fericit, pentru ca doar prezentul este. Trecutul a fost si ramane fara importanta, viitorul nu poate fi prevazut si nici controlat , iar ceea ce este in constiinta, este doar acest prezent in care „eu sunt”.

Cartea „Iubirea care vindeca” are ca punct de plecare urmatorul mesaj semnificativ: „Iubeste-te pe tine insuti, ca sa-l poti iubi pe celalalt, asa cum te iubesti pe tine”. Doar iubindu-te pe tine poti trai respectul si demnitatea de sine, astfel incat sa-i poti respecta la fel, demnitatea si integritatea celui de langa tine.  Amintesc in aceasta a doua carte cate ceva  despre procesul dezvoltarii in timp al fricilor noastre de a fi liberi, modul in care am primit iubirea conditionat, asa incat ajungem sa credem despre noi insine, ca pentru a fi iubiti trebuie sa traim in straduinta permanenta de a demostra ca  meritam iubirea. Eu spun ca iubirea este un sentiment natural care exista in inima fiecaruia, ca nu este si nu ar trebui sa mai credem ca este, conditionata  de ceva sau de cineva. A te iubi pe sine, la fel ca si fericirea, reprezinta o decizie personala de a fi. Inseamna a fi cine doresti sa fii, a fi liber, a-ti gasi propriul sens in iubire, facand doar binele si a te impaca cu legea naturala de a fi in trecere pe aici, fapt care ne motiveaza sa traim azi, aici si acum.

A voastra in iubirea de sine si pentru voi toti, Gigi Ghinea

P.S. M-am decis chiar acum sa va ofer numerele mele de telefon pentru a intra in legatura cu mine cand doriti: o722 778 350 si o747 116 101

Distribuie!
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Youtube
Contact us
Written on ianuarie 14th, 2012 , .

© 2012 Gigi Ginea | Toate drepturile rezervate

Gigi GHINEA

Blog