Primul curs de cunoastere de sine, vineri, 12 februarie, 2016, ora 18, 00

Arta de a trai
– Calea spre libertatea pesonala
Viata este o opera de arta, iar tu esti artistul

– Ce este libertatea – cine sau ce esti tu?
– Dobandirea maiestriei de a fi tu insuti prin
– Intentie,
– Libertatea spiritului,
– A iubirii de a fi,
– Recunostinta

Cursul este format din doua module, care vor fi predate la distanta de o saptamana, vinerea, de la ora 18. Fiecare modul dureaza 2-3 ore, timp in care vor fi predate, doua si alte doua, saptamana urmatoare, patru noi principii de viata in arta de a trai azi in lume.
Costul intregului curs (cele doua module) este de 100 de lei.
Unul singur, costa 50 de lei (pe al doilea il puteti face in alte sesiuni)

Disponibile pentru aceasta saptamana, vineri, sunt doar 10 locuri.

Persoana de contact pentru inscrieri si detalii este Alina David,
Nr. de tel: 0726 378 000
Adresa: Bdul Alexandru Ioan Cuza nr 17, Intrarea Sagna nr 12
(Zona Metrou Piata Victoriei, Bdul Alex Ioan Cuza se face din calea Buzesti)

Va astept cu dragoste si bucurie. Vreau sa dau mai departe din ceea ce Dumnezeu mi-a oferit mie in dar.
Gigi Ghinea, un spirit liber, plin de iubire

Leave A Comment, Written on februarie 8th, 2016 , .

 

Cineva se intreba dis de dimineata pe facebook: oare mai traieste cineva depresia asta de iarna (ce te faci ca urmeaza astenia de primavara…) asa cum o traieste ea?
Urmau cateva detalii despre starea persoanei… sunau ca niste „plangeri” adresate iubitului, sotului…sau cine stie cui, poate lui Dumnezeu…
N-am ce face si incep sa-i raspund.

Apreciez sinceritatea, deschiderea, curajul tau de a pune o astfel de întrebare pe Facebook. Aici lumea folosește masca cea mai frumoasa, aia care da bine la public. De o luna incoace eu sunt foarte activa pe Facebook si pot sa-ti confirm acum ca prea putini dintre cei care „comunica” aici sunt onesti. In fond, de ce ar fi?! Cui ii pasa cu adevarat decât de sine însuși?

Eu totuși o sa-ti răspund la întrebarea ta sincera. ( sper ca a fost una pornita dintr-o traire interioara sincera).
De pilda eu, când am asemenea stări, prefer sa le trăiesc in mine insami si sa le „discut” doar cu Dumnezeu. Mai multe detalii găsești pe pagina mea de facebook despre aceasta afirmatie.
Insa as vrea sa-ti spun o poveste. E una adevarata:

Acum vreo cativa ani am lucrat la cabinet, vreo câteva ședințe, cu o femeie. O pacienta, cum se spune, insa pentru mine acesti oameni care ma cauta stiu ca nu ma cauta pe mine intamplator, ci ca avem de invatat cate ceva unii de la altii. Aceasta femeie mi-a deschis mie ochii atunci.
Cand a venit la mine se afla intr-o astfel de stare depresiva, de blocaj emotional, pe care obisnuim s-o numim depresie. Depresia nu este altceva decat un cumul de frici care ne impiedica sa facem fatza vietii…
Personal consider acum ca aceste stari de cadere ne ajuta sa ne ridicam, ca ne ofera sansa sa ne ridicam mai puternici decat am fost ieri si sa mergem mai departe…
Cum spuneam, femeia despre care vorbesc acum a venit la cabinet doar câteva ședințe. M-am educat sa cred ca atunci cand oamenii aleg sa nu mai vina la terapie este alegerea lor, iar daca eu, terapeutul, consider ca nu au incheiat procesul de terapie, ei raman in mana lui Dumnezeu care are grija de ei.

După vreo 2-3 ani femeia aceasta despre care-ti vorbesc a invita-o pe sora mea la casa ei de la tara, erau colege de serviciu. Sora m-a întrebat daca nu vreau sa merg cu ea. După o scurta analiza „profesională” am ales curajoasa sa merg. Pe atunci inca eram prinsa in canoanele freudiene ale meseriei, care pretind ca nu avem voie sa dezvoltam relatii in afara cabinetului, (private) cu pacientii nostri. Freud a inventat reguli pe care el insusi le incalca. Era ceva similiar cu zicerea aceea a noastra, absolut prosteasca: „Sa faci ce zice popa si nu ce face popa!”

Desigur, cum am ajuns la ea acasa am întrebat-o pe fosta mea pacienta, cum se simte. Iată ce mi-a răspuns: „Gigi, știi ce-am învățat eu de la tine? Ca POT sa aleg sa fac o depresie doar daca vreau eu!”

Ei, Asta am învățat eu de la ea atunci. Nu e minunat?

Se pare ca doar omul poate sa aleagă in felul acesta. El are picurata in suflet, ca spirit de lumina, puterea constiintei de a fi in lume, dintr-o vointa cosmica, pe care-o numim Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a picurat omului la naștere puterea libertatii de a alege. Apoi in baza alegerilor sale Dumnezeu i-a dat omului puterea de a experimenta consecintele alegerilor sale. De aceea se spune ca avem ceea ce meritam sau ca primim si meritam ceea ce oferim.

Vezi tu, aici este cheia! tuturor lucrurilor. Exact in acest punct al procesului de intelegere a existentei noastre se afla momentul constient al alegerilor noastre. Aceasta este cheia evolutiei noastre ca spirite pe pamant, ca si in cer.

A intelege care este rostul sau sensul tau personal pe aici devine o chestiune de constientizare a alegerilor tale; caci unii aleg sa devină responsabili de propriile alegeri, iar alții sa continue sa sufere…
Asa cum nimeni nu e vinovat pentru nefericirea mea, la fel nu poate fi nimeni constient sau responsabil de fericirea pe care aleg sa o traiesc… chiar ACUM.
Doar omul insusi poate sa devina sau pur si simplu sa fie constient de alegerile sale…Intreaga viata este plina de consecinte si urmari ale alegerilor noastre. Suntem interconectati la o singura sursa de viata, de energie si lumina, insa constiinta este singurul instrument care ne lumineaza calea si ne ofera libertatea de a fi. De a fi acum, eliberati de orice fel de teama de a fi prezenti conectati cu Dumnezeu.

Asadar, Omul nu are alta treaba pe aici decât sa învețe din propriile sale alegeri… E un proces in sine, e viata insasi.

Știi ce-am scris azi in jurnal? O singura fraza:
„Pana la urma viata nu e cine știe ce.”

Asta pot afirma după ani buni de învatare din propriile alegeri, experimentand consecintele lor. Acum pare simplu. Acum vreo 15-20 de ani mi se părea de nesuportat.
Azi le iau pe toate așa cum sunt… Pana la urma, viata nu e cine știe ce. Trăiesc acum, chiar acum, când impartasesc cu cea mai buna prietena a prietenei mele câteva gânduri. Oneste, cel putin din punctul meu de vedere.
Te îmbrățișez cu drag, prietena a prietenei mele.

Apoi i-am trimis acestei fete de azi dimineata care se destainuia pe facebook filmuletul de pe pagina mea, cel cu calugarul care vorbeste despre frici. Despre faptul ca ele sunt in mintea noastra, dar nu sunt reale, fricile nu resprezinta realitatea lui ACUM. Fricile sunt fie legate de trecut (stocate in memoria trecutului nostru) fie despre un viitor care nu exista…. Asadar, trecutul si viitorul reprezinta iluzia in care alegem sa traim…Preotul care vorbeste pe fimulet numeste aceasta iluzie nebunie…

Dupa ce a vazut filmuletul femeia care a scris azi pe Facebook a ales sa-mi scrie imediat speriata: „asta ne face nebuni! „. Era indignata.

Concluzia mea, pe ziua de azi ar fi urmatoarea: ca, spre deosebire de prima femeie, care a inteles ca poate sa decida daca vrea sa fie depresiva sau nu, aceasta de azi a ales ca inca mai are nevoie sa creada in propria ei iluzie, a trecutului sau a viitorului ei. Cu alte cuvinte, a ales sa (mai) sufere.

Written on ianuarie 21st, 2016 , .
COPERTA
Stimata doamna,

Sunt prietena Madalinei si, pe scurt, mi-ati salvat viata. N-am sa va rapesc timpul acum cu versiunea lunga, mi-ar placea insa sa va multumesc intr-o zi strangandu-va mana. Sincer, mi-ar placea sa va imbratisez de fapt, asa cum o fac in fiecare zi in sufletul meu, chiar daca pare cel putin indraznet sa spun asta, asa, la un prim contact.
Nu pot sa-mi incadrez recunostinta intr-un corp de e-mail, am sa ma rezum la a va spune ca am primit prima dvs carte („Cum m-am vindecat de nefericire”) de la prietena mea de suflet. Ma simteam pierduta si m-am intalnit cu ea la o cafea. Venea de la Televiziune si avea in geanta cartea, pe care si-o comandase in urma unei emisiuni la care va invitase, si care tocmai ii sosise la birou. Mi-a zis „Citeste-o tu prima, ai mai mare nevoie de ea acum decat mine”. Si chiar daca este numai o saptamana de atunci si stiu ca am mult de lucrat cu mine – n-am fost niciodata o naiva si am inca un milion de intrebari – va spun cu mana pe inima ca m-ati salvat. Am citit de cand ma stiu kilometri de literatura de „dezvoltare spirituala” sa-i spun asa, in cautarea raspunsurilor mele. Am asimilat, am imbratisat sau am recunoscut in mine si in jur multe din ce-am citit. Insa cumva, abia acum simt ca m-am intors cu incredere, iubire si usurare catre mine, catre fericirea mea.
I-am recomandat Madalinei aseara cartea, filosofam asupra vietii, ne intrebasem una pe cealalta cum mai suntem, i-am povestit de carte si despre felul in care ma simt astazi si i-am marturisit: „Eu pe doamna asta vreau s-o cunosc si s-o imbratisez”. Din una in alta mi-a spus cu un zambet larg :”Nu mai cauta. Ai adresa ei pe facebook”.
Mai simt nevoia sa spun doar ca era a doua oara in viata mea cand o vedeam pe Madalina, m-am introdus ca fiind prietena ei cand am inceput aceasta mica epistola, prezumtiv poate pentru a scurta drumul catre dvs, printr-o cunostinta comuna si durata cunoasterii noastre, insa asta am simtit din momentul in care ne-am cunoscut, si cred ca atunci cand conexiunea vine din inima, nimic nu e gresit.

 Inchei aici, va imbratisez si va multumesc cu sufletul in mana. Daca-mi permiteti, candva anul viitor, am  sa va caut si as vrea sa va cunosc.
 Pana atunci, va doresc un sfarsit de an vesel si bun.

 

Respunsul meu:

Draga mea,
Am citit cu pielea de gaina scrisoarea ta, cu o emotie sincera, profunda, de recunostinta.
Am citit insa pe telefon, iar răspunsul meu acum va fi unul rapid si, din păcate, prea scurt. Merita unul mult mai detaliat si am sa-l scriu după amiaza când voi avea ragazul necesar pentru un răspuns pe măsura scrisorii tale.
Primul gând, insa, care mi-a venit in minte, a fost sa o trimit echipei de promovare a cartii de la editura, dar si PR-ului meu personal. Am primit sute, mii de scrisori de mulțumire de la cititori, de 5 ani încoace, de când am început sa public aceste carti, care contin mărturii oneste din propriul meu proces de purificare si cunoaștere de sine. Dar scrisoarea ta a fost una care m-a copleșit pana la lacrimi de fericire. Pentru ca nu cred ca exista mulțumire mai profund spirituala decat aceea de a afla, ca intr-o simpla existența trecătoare, poți schimba sau inspira viața unor semeni. Iar cele cateva ganduri sincere pe care mi le-ai scris sunt edificatoare.
Așadar, îți multumesc din inima aceasta plina de iubire, care simte azi sufletele bune ale oamenilor, mai clar, mai limpede decât orice minte care gândește. Inima simte, asadar, adevarul si sensul existentelor noastre pe aici. Acela de a fi impreuna.

Inima simte o alta inima asemenea ei si intelege rostul intalnirilor noastre pe aici cu acea claritate a ei, de dincolo de orice minte care judeca, fie ea chiar si mintea aceasta noua care se afla in plin proces de resetare, mai curata si  mai pura (macar) decât cea de ieri.

Inima si sufletul imi sunt azi radarele oneste ale fiintei, care detecteaza de la distanta inima si sufletul tau, draga mea Nora. Comunicam deja pe o frecventa inalta, a iubirii de a fi. A iubirii de celalalt. Asa cum ar trebui sa comunice Oamenii.

Vad ca totuși m-am oprit cu bucurie din ce faceam si ti-am scris totusi gandurile mele sincere chiar acum. Mi se intampla adesea sa curg, asa, ca o apa, pe cursul apei mele, in apa vietii mele, care a devenit pentru mine o cale. Calea mea. Si sper ca a inceput sa fie cea a intelepciunii si a simplității. De aceea, nu stiu ce as mai putea adauga.

Abia aștept sa te cunosc sa te pot îmbratisa ca pe un suflet de om asemenea mie.

Te iubesc, draga mea Nora.

P.S. Poate doar as mai vrea sa stiu dacă Mădălina este cumva nepoata mea, sau alta fata? Pentru ca Madalinei ar trebui sa-i multumesc si eu ca făcut posibila aceasta legătura, care nu se va mai rupe niciodată.
Numărul meu de telefon este 0722 778 350. Aștept sa ma suni când doresti.
Iar dacă vei descoperi greșeli de scriere, ele sunt datorate unei aplicații din telefonul acesta, strain de intentiile mele, de pe care m-am grăbit acum sa-ți scriu.

Multumesc, multumesc, multumesc! Mi-ai inseninat ziua si viata cu totul si sper sa simți la fel. Eu cred ca aceste momente înseamnă fericirea deplina a ființei umane care-si înțelege rostul si sensul pe acest pământ. Asa incat,  restul intamplarilor cotidiene devin detalii ale destinelor noastre, pe care, iata, acum putem învața sa le privim cu alți ochi sau cu ochii închisi. Eu când închid ochii vad mult mai bine totul.

Îți recomand blogul meu www.gigi-ghinea.ro,  cât si celelate doua cărți apărute. La primăvara va apărea a patra…
Dar uite ca nu ma pot despărți de tine… Esti un înger. Faci parte deja din „familia mea de ingeri”, pe care sper sa ai ocazia sa-i cunoști intr-o zi. Fără voi viata mea n-ar fi avut poate sensul pe care l-a capatat de cand m-am trezit la adevarata viata!
Te iubesc, Nora, chiar trebuie sa închei acum. Te rog sa-mi spui Gigi si atât.

Written on ianuarie 11th, 2016 , .

Jurnal, ora 6 dimineata, 30 noiembrie, 2015,
Un dar de la Sfantul Andrei
Tehnici de autovindecare a copilului din sine

Azi m-am trezit cu o alta stare, cu o noua lumina daruita de El, dupa cele 30 de zile de travaliu de autovindecare care s-au scurs de la drama noastra „colectiva” petrecuta (deloc intamplator, desigur) in Clubul Colectiv. Urmata la o saptamana de cea de la Paris.

In tot acest interval de 30 de zile n-am incetat sa ma rog pentru vindecarea ranilor noastre, dimineata la trezire si seara la culcare, si am facut-o cu acea credinta neclintita in „Iubirea care vindeca” (titlul celei de-a doua carti).
Insa mama din mine a plans in fiecare zi cu lacrimi de furie si revolta, i-a plans si i-a jelit pe toti acesti copiii nevinovati, deveniti victime ale ticalosiei si lacomiei egoului primitiv al lumii acesteia.
Am gasit totusi in mine in fiecare zi de la Dumnezeu puterea de a ma ruga pentru toti copiii nevinovati deveniti jertfe, si pentru ca sufletul nostru colectiv, atat de incercat si de ranit, sa se vindece pe sine insusi prin iubire si cu lumina pura, pentru a putea merge mai departe.
Asa se face ca timp de o saptamana am stat in piata publica alaturi de generatia tanara, ca sa-i incurajez pe cei ramasi aici, cu noi, sa fim din nou IMPREUNA prin credinta in singurul nostru adevar: IUBIREA

Intreaga luna insa am simtit o zbatere interioara, o tulburare care-mi rascolea fiinta pe toate partile, in timp ce mintea imi oferea explicatiile ei de bun simt, cu privire la transformarile inerente interioare si exterioare ale fiintei cu totul, coplesita acum de atata durere planetara.
Aceste stari de spirit devenisera insa atat de acut dureroase, cu atat mai ingrijoratoare pentru mine, pentru ca duceau uneori pana in punctul in care imi pierdeam speranta. Or’, stiam, din experienta trecuta, ca lipsa de speranta pe termen lung este semn rau, prevesteste o cadere. Lucrul acesta ma speria, pentru ca am ajuns sa ma cunosc foarte bine de cativa ani incoace, iar ceea ce simteam era deja prea mult; furia este o emotie negativa si de aceea extrem de distructiva, iar eu simteam furie de prea multa vreme si ori de cate ori imi aminteam tragedia noastra de la Colectiv si Paris, similare ca semnificatie, reprezentand deopotriva rana noastra colectiva, rana umanitatii..
Aceasta tragedie colectiva a re-trezit in mine o revolta peste masura, cum nu mai traisem de cativa ani buni. Iar acest fapt nu era nimanui de folos. Stiam. Imi justificam furia prin judecata de valoare a intelectelui, conform careia, in ambele locuri copii nostri, copii ai planetei acesteia, fiinte inocente, nevinovatie si fara aparare, cu inimile pline de iubire neconditionata, devenisera victimele celor inraiti, fanatizati, dominati de forte ale raului, de fortele absurde si nemiloase alimentate de credinte oarbe in zei sau dumnezei ai distrugerii si al mortii. Simteam o nedreptate mult prea mare si greu de indurat. Asa ca aveam nevoie sa fiu furioasa. Si am fost. Am fost furioasa pentru ca:
Intelegeam cum totul se repeta, ca pentru a nu stiu cata oara in istoria omenirii, cei nevinovati au fost din nou sacrificati. Doar ca acum totul se intampla aevea, sub ochii mei, iar drama aceasta ne apartine tuturor caci face parte din istoriei noastra prezenta, de secol 21.
De data aceasta simteam cu toata fiinta ce se intampla, cum din nou cei nevinovati sunt sacrificati.
Totul se petrecea in mine, iar durerea se re-activa cu fiecare imagine a fiecarui copil transformat in inger cu aripile arse care pleca prea devreme la cer in locul celor vinovati; din nou cei curati si puri, copiii inocenti ai creatiei divine erau sacrificati in acelasi fel si din acelasi motiv absurd, ceva inuman, strain de Dumnezeu, ceva nefiresc ce nu are nimic in comun cu ceea ce ar trebui sa fie viata in sine pe pamant ca si in cer.
Lacomia si prostia egoului unei categorii ciudate de creaturi degenerate – caci nu pot fi numite oameni si cu atat mai putin, animale – care se hraneste cu dorinte marunte, meschine de putere asupra celuilalt, alimentate de forte distructive ale raului, dorinta de dominare a celalalt prin frica, de supunere si suprimare a celui slab. Manifestari si expresii de distrugere a vietii si armoniei universului. A unei categorii ciudate de forme umanoide fara scrupule, fara rusine, dar o specie din care fac si eu parte, Doamne iarta-ma!.Niciodata nu mi-a fost mai rusine ca acum ca fac parte din acesta specie.
Orice om de bun simt, cel care simte ca are un suflet, a invatat ca acolo unde nu exista nici un dram de rusine, inseamna ca nu exista nici suflet. Iar creatura fara rusine face umbra pamantului degeaba, inseamna ca a trait degeaba fara sa invete nimic. Absolut nimic. Sunt rebuturile speciei noastre humanoide, sunt pierderi ale creatiei.noastre in evolutie noastra, ca civilizatie. Asta e. Pacat.

De-a lungul existentei mele eu-l meu a invatat sa-si re-cunoasca starile neconforme cu adevarul creatiei si a naturii omului. Am invatat ca atunci cand sunt coplesita de astfel de stari ele nu trebuie alungate cu brutalitate sau cu furie. Sa vrei sa alungi furia cu furie ar fi ca si cum ai vrea sa stingi focul cu foc. Emotiile distructive, negative nu pot fi suprimate sau reprimate, ci ele trebuie mai intai primite in casa sufletului cu bucurie, pentru ca ele intotdeauna au ceva important sa ne spuna, vor sa ne invete ceva. Ele trebuie privite in fata cu maturitate si curaj, iar apoi imbratisate cu iubire, pentru a le putea intelege mesajul, sensul, semnificatia.
Asa am facut. Nu era prima oara. Mi-am primit toate emotiile descrise mai sus in casa sufletului, le-am lasat sa se manifeste, iar apoi am inceput sa le privesc cu mai multa iubire, caci voiam sa vad de unde vin ele, care este mai exact sursa lor …
Abia dupa aceea, dupa ce mi-ar fi vorbit despre rostul lor in viata mea/a noastra puteam sa le las sa plece… si astfel stiam ca ele vor putea fi, ca de fiecare data, neutralizate. Aflasem, din alte experiente asemanatoare, ca se vor topi de la Sine si prin Sine cu ajutorul puterii iubirii. Iar atunci imi voi recapata speranta si bucuria fiintei de a fi in armonie cu Sinele divin, asa cum imi doream.
Timp de o luna incheiata acest proces s-a petrecut in interiorul fiintei mele, incercata de atat de multa suferinta existentiala, in acea credinta ca totul este asa cum este, iar eu voi afla ce am de aflat cand procesul de purificare va fi incheiat, iar asta se va intampla cand va sosi vremea.
Acest lucru devine posibil pentru orice om care simte ca are un suflet si o constiinta curata. Pentru ca puterea lu Dumnezeu este in noi, ea este sursa de lumina si energie a sufletului omului pe care il primeste la nastere, ca
principiu al creatiei, el este propriu oricarei fiinte umane care invata sa-si hraneasca sufletul cu adevarul iubirii si lumina vindecatoare a fiintei cu totul.

Practicand timp de o luna incheiata acest proces al auto-vindecarii (de furiile si fricile mele) prin constiinta luminii spiritului, conectata permanent cu iubirea lui Dumnezeu, prin rugaciune, azi dimineata m-am trezit cu o noua lumina in suflet, cea a unei noi intelegeri a lucrurilor. Am primit astfel o noua stare de sprit iar despre ea voiam sa va vorbesc. Am simtit ca pot si trebuie s-o dau mai departe, s-o daruiesc la randul meu celor care au nevoie de ea.
Darul meu de Sfantul Andrei a capatat aceasta forma (cam lunga) de exprimare, azi, aici si acum, astfel:

Azi dimineata Sfantul Andrei m-a luminat si mi-a spus ceea ce aveam nevoie sa aflu. De fapt, sa-mi amintesc:

In fiecare dintre noi exista intotdeauna un copil. Este acea esenta pura de lumina din om, este spiritul viu al celui care nu moare niciodata, pentru a renaste de cate ori este nevoie, cu scopul de a se re-crea pe sine in si din lumina lui Dumnezeu, ca fiinta constienta de sine, din ce in ce mai intreaga, care tinde spre perfectiunea creatiei.
Tragedia noastra colectiva petrecuta in urma cu 30 de zile si urmata de inca una la fel, cea de la Paris, a produs o rana colectiva care a redeschis ranile copilului din mine, al acelui copil ranit de mult. Copilul acesta ranit de mult plangea de o luna de zile, plangea de durere si nimeni nu-l auzea, nu il vedea.
Mama lui – care sunt tot eu – nu l-a auzit, fiind dominata de propria-i furie de mama care-si plange copiii raniti in cele doua evenimente tragice. Fusesem o mama constienta doar de propria-i durere provocata de aceasta epoca sangerosa, care ma viza direct ca pe oricare dintre noi. Imi plansesem toti copiii sacrificati in razboaiele nedrepte ale prezentului acesta si atat de straine de interesele noastre ale tuturor – caci sunt straine de sufletul omului – numai pe propriul copil interior, nu-l plansesem.
Preocupata de rolul de adult si de mama, nu mi-am auzit propriul copil care traieste in interiorul fiintei mele de lumina, dar ale carui rani fusesera inca o data re-deschise. Timp de o luna copilul din mine a plans de unul singur, inabusit sau strigand de durere, si nimeni nu l-a auzit.
Copilul din mine isi plangea, a nu stiu cata oara, propria neputinta, caci la fel ca in trecut, acum fusese ranit la fel, de aceeasi oameni rai de care nu se poate apara. Este din nou, impreuna cu toti ceilalti copii raniti, victima inocenta a nebuniei, a intunericului mintii creaturilor fara suflet..

Azi dimineata, la lumina sfanta a unei noi zile, a unui nou inceput, a luminii soarelui si a Sfantului Andrei am inteles toate acestea. Adultul si inteleptul din mine, esenta aceea pura de iubire christica a adevarului creatiei noastre, si-a luat copilul in brate, l-a imbratisat intr-o sarutare a iubirii, vindecatoare, l-a tinut la piept cu o noua putere si l-a incurajat. I-a redat puterea de a fi.
L-am mangaiat pe copilul din mine si i-am spus: nu te teme! De data aceasta suntem mai puternici pentru ca suntem IMPREUNA.
Suntem un sine intreg, o fiinta de lumina creata dintr-o iubire vindecatoare mai puternica decat ura lor.

Dupa aceasta imbratisare sfanta copilul a vrut din nou sa iasa afara, la joaca, la soare, a vrut sa cante din nou, sa danseze, sa rada… Caci nu mai rasese de o luna de zile.
Vazuse din nou lumina soarelui prin fereastra deschisa si voia sa se bucure din nou de viata!

Written on noiembrie 30th, 2015 , .

Astazi, la doar cateva ore de la re-lansarea cartii

„Cum m-am vindecat de nefericire”.

Dragi prieteni, dragi cititori ai cartilor mele, dragi oameni care-mi cititi fiinta cu totul atunci cand reusiti sa ma cunoasteti asa cum sunt, va multumesc!
Va multumesc din toata inima tuturor celor care ati fost ieri alaturi de mine la Targul de carte Gaudeamus, un eveniment atat de important care va face parte din scurta mea existenta pe aici,
Va multumesc, incepand cu Florentina Fantanaru, care a venit la intalnirea noastra impreuna cu fiul ei, Dragos, un baietel frumos si inteligent, in varsta de numai 10 ani,
Va multumesc tuturor celor care ati lasat totul deoparte pentru cateva ore si ati ales sa fiti prezenti, cu toata fiinta voastra iubitoare, foarte aproape de mine. Am avut nevoie de prezenta voastra cu totul ieri, caci fara voi, nu as fi, iata, cea care sunt azi.
Va multumesc la fel si celor care ati fost impreuna cu noi doar cu gandul pur de iubire al sufletului, pentru ca nu ati putut fi prezenti fizic. Erati acolo cu noi, am simtit acest lucru cu toata fiinta mea, pentru ca in sala Cupola, ieri la ora 18,30, se formase un ocean de iubire a carui vibratie inalta s-a mentinut pana spre ora 20, ora la care ne-am imprastiat fiecare pe la casele noastre.

Multumesc echipei de fete inimoase care au reprezentat grupul editorial All – cei carora le datorez acest eveniment important pentru mine ca autor de carti inspirationale – fetele care ne-au stat alaturi in sala si au participat, deasemenea cu sufletul la intalnirea de ieri pentru lansarea cartii „Cum m-am vindecat de nefericire”, in forma cea noua. Le-am simtit acestor fete implicarea, nu doar cea profesionala impecabila, ci le-am simtit implicarea umana in ceea ce fac. Multumesc, Ana Maria Androne, Ioana Vacarescu, Anca, Roxana … si-mi cer iertare daca nu-mi mai amintesc numele celorlalte fete.
Multumesc, desigur, domnilor Viorel Zaicu si Mihai Penescu.

Insa, desi am facut-o in foarte multe forme si feluri de exprimare verbala – caci am devenit un fel de Florin Piersic la feminin(!) – vreau sa va reamintesc aici tuturor ca simt o imensa RECUNOSTINTA ca am apucat sa traiesc astfel de momente minunate IMPREUNA cu alti oameni asemenea mie, pe care viata/Dumnezeu mi le ofera cu gratie in aceasta scurta existenta ca spirit de lumina pe aici.
Acestea sunt cu adevarat momentele memorabile de comuniune sufleteasca in care eu, cel putin, am invatat ca pot marturisi, impartasi fara teama de a fi judecata, atat bucuria cat si tristetea vremurilor noastre.

respira-si-taci copyPot marturisi, iata, ca iubesc viata cu totul si astfel pot afirma astazi, ca singura religie in care cred cu adevarat este IUBIREA.
De aceea, pot sa va scriu azi, aici si mereu ACUM ca va iubesc pe voi, oameni buni, asa cum iubesc viata!
Va iubesc, asadar, pe toti cei care vibrati pe aceeasi frecventa a sufletului uman plin de iubire, la fel ca mine.

Written on noiembrie 22nd, 2015 , .

COPERTAEu, azi,
as spune ca acesta carte, care va avea lansarea sambata, 21 nov. 2015, ora 18,30, la Targul de carte Gaudeamus, „Cum m-am vindecat de nefericire” – scrisa in urma cu 5 ani, careia i-au urmat altele doua, „Iubirea care vindeca” si „Respira, iubeste si taci”, a avut la prima aparitie un succes neasteptat (de mine, cel putin), iar in prezent fiind re-editata de grupul Al, in colectia SianBook, este revizuita si actualizata –
In aceasta carte, asadar, se afla INIMA si SUFLETUL, pline de IUBIRE, ale omului, iar mesajul transmis de ea este: VIATA REPREZINTA UN DAR DIVIN.
Acestea ar fi instrumentele necesare, la indemana omului, pentru A DECIDE SA FIE FERICIT … IUBIREA din inima omului constient de LIBERTATEA sa de a-si decide destinul vindeca orice suferinta. Pentru ca IUBIREA ESTE VIATA INSASI, pe cand ura ucide (asa cum s-a vazut)
Atata doar ca in carte „autoarea” se ofera cititorului drept exemplu de om obisnuit, marturisind cu iubire: „daca eu am putut, atunci poate oricine”.
Vindecarea de nefericirea se face cu ajutorul CONSTIINTEI de a fi, prin renuntarea la „conditia de victima” intretinuta prin fricile inoculate de o societate bolnava.
OMUL ESTE LIBER sa traiasca in pace cu sine si cu cel de langa el… Iar pana cand omul ca individ nu va alege sa se vindece de fricile sale, care-l mentin prizonier in propria viata, conflictele vor exista peste tot.
IMPACAREA insa o face omul cu sine insusi, iar astfel semenul sau devine SINELE intreg, adica DUMNEZEU.

Aceasta este prezentarea pe care o fac eu cartii mele, care vad ca a iesit. din mine acum, .. asa la prima ora a diminetii.
Caci dimineata – incepanad de acum 5 ani, de „cand m-am vindecat de propria mea nefericire” – in fiecare dimineata respir constienta de darul vietii, meditez la toate cate sunt in lume si trimit toata iubirea din inima si sufletul meu catre cei care au nevoie de ea, ca sa ne vindecam cu totii de ura de sine inconstienta in care se afla fricile care mentin ura pe planeta aceasta.

Azi sunt iarasi trista, indurerata, in legatura cu evenimentele (asemanatoare) de la Paris, unde din nou au murit copiii nostri… Mereu si mereu din aceste razboaie nu castiga nimeni nimic, iar victimele sunt de fiecare data cei nevinovati…
Ma rog cu iubirea din inima mea pentru sanatatea acestei planete….

Dragi prieteni, iartati-ma ca v-am „plictisit” cu marturisirile mele… Scrisul pentru mine a fost dintotdeauna o forma de terapie… Scriind ma eliberez de toate emotiile negative (temerile mele de parinte)..
Scriind imi amintesc ca pot sa iubesc si sa sper ca intr-o zi va fi pace in lume, iar atunci vom trai in fericire cu toii.
IMPREUNA, ca o singura fiinta, un singur suflet, o singura inima.

Leave A Comment, Written on noiembrie 15th, 2015 , .

youth-servicesDoar impreuna suntem mai puternici

De cateva zile sunt devastata de tristete. O mare deznadejde – cum nu mai traisem de multi ani – mi-a zguduit din temelii speranta in adevarul constiintei umane. ( Insa doar pentru o vreme, stiu bine lucrul acesta)
De aceea am ales din nou sa tac. Sa tac si sa-mi plang in liniste copiii-jertfa, copiii ingeri, copiii plecati la cer pentru ca noi, cei ramasi cu sufletele facute zdrente, sa ne trezim in numar cat mai mare si sa cerem – cu acelcuraj nascut din disperare si iubire de ei – ca asemenea drame „colective” sa nu se mai intample.

Am ales din nou sa tac, insa doar pentru cateva zile, pe care le-am trait constienta in linistea mea, ca sa plang. Sa-mi plang plansul vindecator, plansul care ma elibereaza de tristete.

Am tacut putin ca sa-mi plang in liniste copiii-jertfa, copiii ingeri, copiii plecati la cer pentru noi….

Ce s-a intamplat, insa, dupa o saptamana de „proteste in strada”, ati vazut cu totii.
Ma incearca dezgustul, repulsia, oroarea, la gandul ca din nou conducatorii nostri, in complicitate cu capii Bisericii ortodoxe, isi vor vedea mai departe de treaba lor, ca si pana acum, ingnorandu-ne, dispretuindu-ne, sfidandu-ne, scuipand pe obrazul constiintei noastre colective.

Vai de poporul harazit sau „blestemat” de soarta sa fie condus de tradatori, de „oameni mici” de stat, de creaturi marunte, meschine, despre care nici macar nu merita sa scriu aici. Mi-ar otravi pagina daca as face-o.

Vreau doar sa va asigur pe toti cei care credeti in adevar, in constiiinta iubirii, in justitia divina, ca-mi voi aduna din nou de pe jos bucatele de suflet sfasiat de durere si voi continua sa fac ceea ce am facut si pana acum, continuandu-mi misiunea aceasta pe pamant: sa scriu carti din iubire pentru noi toti, despre latura noastra buna, despre esenta noastra divina, despre umanitate, compasiune, iertare… Si pace.
Dar mai ales, despre puterea iubirii noastre de a razbate greul de fiecare data si de a merge mai departe tot timpul IMPREUNA.
Doar impreuna suntem mai puternici, iar pe data 1 Decembrie, anul acesta, ma rog sa fim milioane de inimi iubitoare cat UNA singura, nu doar pe strazi ci si in casele noastre.

Leave A Comment, Written on noiembrie 15th, 2015 , .

concert.10155322_stdRecunostinta
Va respect si va multumesc, dragi tineri, pentru tot ceea ce faceti in aceste timpuri istorice pentru tara noastra.
Multumesc, dragii mei, pentru mesaje, pentru ca si eu am nevoie de sustinerea voastra!
Voi, tinerii, m-ati motivat de fiecare data sa merg mai departe, oricat de imposibil mi se parea uneori din cauza situatiei noastre sociale, care ma mahnea profund. Iar durerea sufleteasca o simteam pentru voi, pentru toti copiii acestei tari, ai planetei, pentru voi, cei care aveati nevoie de repere, de modele de urmat, de exemple personale pentru a creste ca oameni adevarati.
M-ati motivat in repetate randuri (unul cate unul sau in grupurile de sustinere pe care le mai organizam) sa nu-mi pierd entuziasmul care ma caracterizeaza ca mod de a fi, desigur, dar uneori si in mine entuziasmul poate sa dispara cu trecerea timpului meu, din cauza tristetii existentiale care ma coplesea in ultima vreme.
Acum sunt vie din nou, mai mult decat niciodata, pentru ca simt, la nivelul inimii si al constiintei mele, ca acesta este un moment crucial, un moment istoric. Nimic nu va mai fi la fel in tara noastra, iar lucrurile se vor schimba, insa trebuie sa avem rabdare… Acum e nevoie de „rabdarea adultilor, de intelepciunea lor”, care sa va inspire sa sperati in continuare in miscarea aceasta sociala pentru schimbare.
Din pacate nu sunt prea multi intelepti/oameni politici in tara noastra, de aceea ideea de politica la noi s-a deteriorat, iar lumea poate sa creada ca miscarea aceasta din strada e absurda…
Nu-i mai vrem pe ACESTI politicienti pentru ca ei sunt cei care ne-au adus, (cu totii , fara nici o exceptie, partidele lor) in situatia din acest moment.
Insa, printre tinerii din piata am vazut si adulti, in jur de 40 de ani, care sunt calmi, echilibrati, lucizi…pregatiti sa vorbeasca in numele acestei miscari sincere pentru schimbare.
Este extrem de imbucurator ca majoritatea celor din piata sunt tinerii – sunt studenti, in cea mai mare masura – caci acest fapt exprima credibilitatea si legitimitatea miscarii, iar candoarea si puritatea li se citeste pe chipurile pline de sinceritate. Ei nu pot fi suspectati ca vor altceva decat respectul nostru, al adultilor si modele morale pe care sa le urmeze.
In ochii lor se citeste lumina adevarului divin, al spiritului pur, insa lumina se vede doar in lumina, caci se reflecta in lumina sufletului unui adult care-i iubeste…
Am observat, in decursul timpului – mai ales de cand preocuparea mea este indreptata cu precadere spre lucrul cu tinerii – un fapt remarcabil: tinerii, oricat de nemultumiti ar fi, ei nu cunosc sentimentul sau ideea de ura. Asa cum, din pacate, vad ura de sine, cu ochii mintii si ai constiintei mele (ca profesionist, desigur) si asa cum o simt cu sufletul (si ma doare) la adultii de varsta mea.
De aceea astazi, mai mult ca niciodata, adultii ar trebui sa se abtina cat pot de la orice fel de critica violenta la adresa tinerilor, iar daca au ceva de comentat in contradictoriu trebuie sa o faca din iubire, cu multa responsabilitate, cu tact si luciditate. Si, de ce nu, cu umor!
In Piata azi e nevoie de „inteleptii nostri” la fel de mult, de cei care se exprima prin onestitatea adevarului din sufletelor lor. Adica de cei care sunt cu adevarat exact ceea ce pretind ca sunt.
E dificil. Neincrederea i-a coplesit pe multi.
Insa, tot in strada, am vazut parinti ai acestor copii pe care i-am salutat si imbratisat fara sa-i cunosc, i-am felicitat din toata inima, incercand sa creem si noi, tot acolo, o constiinta unica, a celor care le multumim, le suntem recunoscatori ca ne arata si noua calea spre lumina, uitandu-ne doar in ochii lor.
Copiii nostri detecteaza impostura si minciuna imediat. Iar acest lucru ma bucura.
Va iubesc pe toti din toata inima mea!

Leave A Comment, Written on noiembrie 15th, 2015 , .

23731_120913791412980_956427402_nM-am trezit cu gandul la tinerii din Piata pe care i-am vazut aseara cu ochii mei. Sunt frumosi, luminosi, sunt tineri cu chip de om. In sfarsit, am vazut sclipirea de umanitate pe chipul tinerilor, al generatiei care vibreaza pe notele muzicii bune (cine ma cunoaste stie ca sunt rock pana-n maduva oaselor) iar acesta este limbajul universal/uman al iubiirii de viata, al vietii impreuna ca oameni.
Pana mai ieri vedeam pe chipul celor care pretindeau ca ne conduc destinele doar niste haite de animale flamande care latrau unele la altele pentru suprematia prin copaci.
Dragi copii, nu-i lasati sa va manipuleze, sa va minta, sa va promita ca s-au reformat, ca au inteles c-au gresit, bla, bla, bla… Am observat cum apar pe toate canalele Tv aceleasi fetze de politicieni a caror privire intunecata vorbeste de la sine, iar incruntatura dintre sprancenele lor exprima dispretul profund pe care-l nutresc pentru noi, pentru cei pentru care ar trebui sa lucreze, pentru ca ii platim sa faca asta…
Au invatat metode noi de manipulare, de mistificare a vinovatiei lor: Isi fac „mea culpa”, isi cer iertare, fac pe spasitii… Nu-i credeti, sunt irecuperabili, sunt contaminati de morbul lipsei de constiinta. Le lipseste bunul simt uman elementar.
Ceea ce va caracterizeaza pe voi, tinerii de azi, cei care iesiti acum in strada, este tocmai nivelul inalt de constiinta pe care-l exprimati: cel al curajului, al libertatii, al moralitatii sufletului si inimilor voastre, al compasiunii pentru fratii vostri cu care ati imparatasit dintotdeauna sunetele universale ale iubirii pe care numai armoniile muzicii le pot exprima in om.
LImbajul universal al iubirii a fost este si va ramane muzica.
Urmeaza, desigur, alte limbaje ale iubirii umane, exprimate in arta teatrului, a dansului, a literaturii, a artelor plastice s.a.m. d.
Dar orice societate umana functioneaza dupa niste reguli, este o organizatie a civilizatiei unui moment istoric, in care oamenii isi pun mintea la treaba, isi folosesc, inteligenta, ratiunea, intelepciunea spiritului… Iar toate acestea, puse in sliujba semenilor, devin rezultate ale constiintei „colective”. Caci nu intamplator tragedia care a avut loc si care a declansat iesirea noastra in strada, s-a petrecut in Clubul Colectiv. Suntem acum o constiinta colectiva mai inalta. Acest lucru se simte, pentru ca suntem pasnici.
Constiinta voastra colectiva din acest prezent, din aceste vremuri istorice, va trebui sa se organizeze, sa-si gaseasca liderii ei, sa nu permita nici unui intrus sa confiste intenta voastra onesta de schimbare venita din iubirea pura, specifica omului. Venirea vostra in strada este rezultatul compasiunii specifica omului pentru cei asemena voua, pentru cei care simt si vibreaza asemena, Victimele nevinovate din acest prezent actual sunt eroii vostri.
Fiti atenti la emotiile voastre, ele trebuie filtrate de constiinta inalta colectiva a curajului de a fi spirite libere, insa acelea care exprima adevarul, spirite puse in slujba vietii, cele care exprima adevarul integritatii morale a fiintei umane, a colaborarii, a cooperarii dintre oameni. Iar ideea de baza a paradigmei gandirii voastre trebuie sa fie:
Suntem impreuna ca o singura fiinta, suntem una cu divinitatea, suntem o creatie umana iubitoare de viata, si nu impotriva vietii.
Sa nu uitam ca cei care au pretins ca ne conduc pana in acest moment istoric sunt cei care au produs acest dezastru uman, au fost si sunt inca dezbinati, agresivi, aroganti, si plini de ura. Ei incita la violenta. Ei sunt cei care au guvernat, prin legile inumane facute de ei in Parlamentul Rusinii, ceea ce traim in prezent.
Vremurile prezente arata ca oamenii separati si dezbinati de credintele religioase, de ideologiile politice care polarizeaza omenirea prin interese de grup mafiote sunt impotriva vietii, a bunului simt elementar, sunt idei primitive care aduc moarte…
Cereti dizolvarea Parlamentului, nu plecati din strada pana nu obtineti acest mare deziderat pentru un nou inceput.
Voi fi acolo in strada in fiecare zi, va voi sustine cu inima, cu sufletul, cu constiinta mea de om, cu speranta mea nesfarsita ca omul este o creatie divina si tocmai de aceea el se va crea pe sine in iubire pura ( o idee pe care o exprim de multi ani in cartile mele, care poate parea naiva acum, dar va asigur ca nu este)
Va voi sustine (atat cat imi sta in putere) sa va autocreati pe sine in iubire, fiecare prin darurile voastre unice, toate laolalta puse in slujba umanitatii, mereu impreuna ca o singura fiinta. Caci voi sunteti schimbarea de care are nevoie umanitatea la acest moment istoric, pentru ca civilizatia noastra sa evolueze si nu sa se autodistruga prin ura.
Iubirea de Sine (sinele este viata insasi) ramane singura credinta pe care doar omul o poate exprima. Iar voi, in sfarsit, semanati a oameni, si nu a maimute. V-am privit chipurile aseara, iar inima mea plina de iubire a vibrat cu lumina din ochii vostri. Inima nu m-a inselat niciodata.
Sunt fericita ca am apucat acest moment, pentru ca, incepand din acest an, 2015, luna noiembrie (luna in care m-am nascut, Doamne-ajuta!) incepe schimbarea concreta a lucrurilor in tara noastra, o schimbare bazata pe noua paradigma a iubirii de oameni, prin celebrarea vietii si nu a mortii.
Distribuiti acest material, caci, cine stie, poate vor mai fi inimi bune care sa-l citeasca, sa se alature acestei constiintei „colective” inalte a iubirii, ca sa crestem ca numar, unul cate unul…

Impact – 389 de persoane

Recunostinta
Va respect si va multumesc, dragi tineri, pentru tot ceea ce faceti in aceste timpuri istorice pentru tara noastra.
Multumesc, dragii mei, pentru mesaje, pentru ca si eu am nevoie de sustinerea voastra!
Voi, tinerii, m-ati motivat de fiecare data sa merg mai departe, oricat de imposibil mi se parea uneori din cauza situatiei noastre sociale, care ma mahnea profund. Iar durerea sufleteasca o simteam pentru voi, pentru toti copiii acestei tari, ai planetei, pentru voi, cei care aveati nevoie de repere, de modele de urmat, de exemple personale pentru a creste ca oameni adevarati.
M-ati motivat in repetate randuri (unul cate unul sau in grupurile de sustinere pe care le mai organizam) sa nu-mi pierd entuziasmul care ma caracterizeaza ca mod de a fi, desigur, dar uneori si in mine entuziasmul poate sa dispara cu trecerea timpului meu, din cauza tristetii existentiale care ma coplesea in ultima vreme.
Acum sunt vie din nou, mai mult decat niciodata, pentru ca simt, la nivelul inimii si al constiintei mele, ca acesta este un moment crucial, un moment istoric. Nimic nu va mai fi la fel in tara noastra, iar lucrurile se vor schimba, insa trebuie sa avem rabdare… Acum e nevoie de „rabdarea adultilor, de intelepciunea lor”, care sa va inspire sa sperati in continuare in miscarea aceasta sociala pentru schimbare.
Din pacate nu sunt prea multi intelepti/oameni politici in tara noastra, de aceea ideea de politica la noi s-a deteriorat, iar lumea poate sa creada ca miscarea aceasta din strada e absurda…
Nu-i mai vrem pe ACESTI politicienti pentru ca ei sunt cei care ne-au adus, (cu totii , fara nici o exceptie, partidele lor) in situatia din acest moment.
Insa, printre tinerii din piata am vazut si adulti, in jur de 40 de ani, care sunt calmi, echilibrati, lucizi…pregatiti sa vorbeasca in numele acestei miscari sincere pentru schimbare.
Este extrem de imbucurator ca majoritatea celor din piata sunt tinerii – sunt studenti, in cea mai mare masura – caci acest fapt exprima credibilitatea si legitimitatea miscarii, iar candoarea si puritatea li se citeste pe chipurile pline de sinceritate. Ei nu pot fi suspectati ca vor altceva decat respectul nostru, al adultilor si modele morale pe care sa le urmeze.
In ochii lor se citeste lumina adevarului divin, al spiritului pur, insa lumina se vede doar in lumina, caci se reflecta in lumina sufletului unui adult care-i iubeste…
Am observat, in decursul timpului – mai ales de cand preocuparea mea este indreptata cu precadere spre lucrul cu tinerii – un fapt remarcabil: tinerii, oricat de nemultumiti ar fi, ei nu cunosc sentimentul sau ideea de ura. Asa cum, din pacate, vad ura de sine, cu ochii mintii si ai constiintei mele (ca profesionist, desigur) si asa cum o simt cu sufletul (si ma doare) la adultii de varsta mea.
De aceea astazi, mai mult ca niciodata, adultii ar trebui sa se abtina cat pot de la orice fel de critica violenta la adresa tinerilor, iar daca au ceva de comentat in contradictoriu trebuie sa o faca din iubire, cu multa responsabilitate, cu tact si luciditate. Si, de ce nu, cu umor!
In Piata azi e nevoie de „inteleptii nostri” la fel de mult, de cei care se exprima prin onestitatea adevarului din sufletelor lor. Adica de cei care sunt cu adevarat exact ceea ce pretind ca sunt.
E dificil. Neincrederea i-a coplesit pe multi.
Insa, tot in strada, am vazut parinti ai acestor copii pe care i-am salutat si imbratisat fara sa-i cunosc, i-am felicitat din toata inima, incercand sa creem si noi, tot acolo, o constiinta unica, a celor care le multumim, le suntem recunoscatori ca ne arata si noua calea spre lumina, uitandu-ne doar in ochii lor.
Copiii nostri detecteaza impostura si minciuna imediat. Iar acest lucru ma bucura.
Va iubesc pe toti din toata inima mea!

Leave A Comment, Written on noiembrie 6th, 2015 , .

Raspunsul il gasiti in inima voastra

In materialul anterior, “Autovindecare prin noua cunoastere de sine”, am incercat sa explic de ce e viata pretioasa si cum anume omul, ca fiinta superioara, dotat fiind cu un dar in plus fata de regnul animal si cel vegetal, poate deveni  constient de importanta si celebrarea vietii prin transcenderea acestui plan strict material al corpului/minte – care are nevoie doar de hrana sanatoasa pentru a fi mentinut la starea naturala a propriei creatii divine – la un alt nivel, cel al constiintei superioare, la dimensiunea spiritului sau. Pentru ca, orice este viu este o creatie a inteligentei constiintei cosmice.

In ce ma priveste, pot sa afirm acum, dintr-o experienta subiectiva, ca esenta omului este de natura divina. Doar omul poate, prin cunoastere, prin cautarea adevarului in interiorul fiintei sale si dedicatie plina de incredere, sa atinga, prin extinderea propriei constiinte a sinelui, impacarea cu Sinele intreg al divinitatii. Trecand printr-un proces permanent de iertare, exprimarea iubirii neconditionate a omului poate fi asemenea cu cea a lui Dumnezeu.

Prin insasi inteligenta constiintei cosmice, care a creat tot ceea ce este, omului i-a fost daruita mintea si inteligenta mintii care este conectata la informatia cosmica. Pentru ca, doar omul poate fi sau poate deveni creator de viata prin spirit.

Cel care creaza viata si nu cel care o distruge, poate deveni orice fiinta umana care intelege rostul vietii si alege sa dea sens propriei vieti, pentru a contribui la perpetuarea vietii pe aceasta planeta si nu la distrugerea ei.

Va spuneam ca sinele omului este direct conectat cu Sinele superior, la sursa divina a vietii prin energia constiintei cosmice. A fi in viata inseamna a deveni constient ca esti in viata prin propria respiratie conectat energetic la o sursa de energie cosmica.

Insa, daca viata ta nu este cea pe care ai visat-o, nu este una de care sa fii multumit, cu alte cuvinte, esti nefericit, acest lucru nu inseamna altceva decat ca, pana in acest moment, nu ai fost constient de adevarata ta putere, de capacitatea mintii tale cosmice, care poate procesa informatii mult mai sanatoase decat cele pe care le-ai adoptat pana in prezent.

Mai inseamna, totodata, ca in prezent functionezi doar pe baza unor programe vechi, care proceseaza datele dintr-o baza de date depasita.

Mintea omului, care seamana cu un computer a primit hard la nastere, iar in el au fost puse si programele de functionare, un soft. Toata aceasta poveste este denumita de psihologia clasica inconstient colectiv. Altfel spus, toate credintele tale mostenite la nivel colectiv, plus cele specifice, ale inconstientului personal – ca mostenire pe filiera genetica -, insa acestea sunt corelate perfect intre ele si reprezinta, pentru tine, un sistem de gandire personal, inscris informational in cel colectiv, al intregului. Teoretic vorbind, o constiinta colectiva insumeaza constiintele individuale care o compun.

Fiecare constiinta insa, reprezinta un camp de energie vibrationala a gandurilor exprimate prin atitudine. Realitatea fiecarui individ este data de propriul sau sistem de gandire, dar care este influentat de constiinta de grup sau colectiva, iar la nivel social percepem o realitate proprie. Putem observa, asadar, ca omul e tentat sa creada ca realitatea este creata de ceva din afara sa (intotdeauna daca nu-I place crede ca realitatea e creata de ceilalti). Numai ca, in realitate, realitatea nu este altceva decat proiectia propriei noastre realitati. Ceea ce inseamna ca aceasta este creata de noi toti impreuna prin propriile noastre ganduri, generate de sistemele noastre de gandire.

Inca o data: gandurile aflate in sistemele de gandire (gandirea programata sa consume fiind o gandire primitiva) formeaza campuri de energie/constiinta care se intersecteaza cu celelalte campuri de energie/constiinta. Asa se face ca astazi, in acest prezent istoric, gandirea civilizatiei umane, la nivel global, in proportie de aproximativ 80%, nu a depasit pragul critic al constiintei spiritului liber de a fi. Acest prag fiind cel al transcenderii, de la cel al supravietuirii corpului material la unul mai inalt, un nivel superior al constiintei, al expansiunii inteligentei umane, care se exprima ca atitudine umana prin curajul de a fi, al responsabilitatii si asumarii alegerilor proprii.

Ceea ce putem afirma azi, prin noile descoperiri ale tuturor stiintelor, bio-neuro-stiintele correlate cu cele ale fizicii cuantice, omul primeste la nastere o amprenta karmica, AND-ul, care contine principiul intregii creatii, modelul de functionare, toate elementele necesare sistemului respectiv  pentru evolutie: minte, inteligenta cosmica. Iar exprimarea fiintei umane ca o creatie inteligenta se face prin constiinta sa de a fi: minte, corp  si spirit in armonie cu legile universale ale creatiei, spre a atinge perfectiunea creatorului. Desigur, mai e drum lung pana acolo, insa actuala civilizatie umana se afla abia la inceput… Din pacate.

Prin viata insasi omul ramane mereu conectat, cat se afla in viata, la toata aceasta informatie, insa isi va folosi capacitatile mintii doar atat cat este dispus sa o faca. Se va servi din acest dar divin, pe tot parcursul vietii, in functie de dorinta sa de a transcende planul material, nevoile strict bazale ale corpului, animalice, iar cu ajutorul capacitatilor sale intelectuale, ale inteligentei sale ca individ, va aspira, prin propria constiinta a valorii sale ca spirit, spre ceva mult mai inalt. Spre fericirea de a fi in viata, iubind viata.

A transcende planul material, al corpului, inseamna sa devii constient de viata insasi, de viata in Sine, in care fericirea sa este inclusa si o include pe a tuturor.

Caci, asa cum am afirmat in toate materialele publicate in acest an, omul informational de astazi, omul care are la indemana toate resursele informationale dobandite pana acum de umanitate, ca civilizatie, isi poate folosi intreaga constiinta, conectat fiind la cea cosmica, din care este parte. Omul este,  atat o constiinta integrata dar si una integratoare a creatiei insasi, atunci cand intelege faptul ca viata insasi i-a fost data in grjia prin spirit. Or, spiritul omului e mintea insasi, iar azi vorbim despre o minte cosmica, cea care a creat tot ceea ce este.

Suntem conectati energetic la aceeasi sursa de viata, energie si lumina – soarele – prin constiinta, iar binele acestei planete depinde de noi, de fiecare in parte, daca ne conectam la acelasi gand de iubire pura – gandul este vibratia de energie in sine – binele nostru, este binele tuturor.

Orice om de bun simt, prin propria sa natura, devine un om constient de propriile sale daruri spirituale ale creatiei, pentru a crea viata prin ceea ce este, ca valoare spirituala si nu prin ceea ce poseda. Un om constient de faptul ca esenta lui este una divina, nu poate ramane la stadiul instinctelor primare, animalice de a supravietui prin ceea ce poseda. Omul poate mult mai mult.

Omul poate si trebuie sa faca acest salt in constiinta, acela al transcenderii sale ca fiinta superioara, la o dimensiune mai inalta, aceea a spiritului sau luminos. Al bunatatii sale, al iertarii, al iubirii si al bucurie de a fi in viata.  

Primul lucru la care e nevoie sa mediteze este cel al introspectiei, al propriei priviri spre sine, spre interiorul fiintei sale pana la esenta sa divina, a inocentei cu care a venit pe lume. Inocenta copilul din sine a ramas intacta, iar adultul de azi poate ierta toata acea perioada a formarii si educatiei sale, in care i-au fost inoculate programele cu informatii false, ale conditionarii. In felul acesta ar putea detecta credintele si convingerile false cu care a functionat o vreme, acele programe, astazi depasite, cele care contin fricile si vinovatiile sale, promisiunile iluzorii cu privire la fericirea care se afla in afara inimii sale, tiparele de gandire automata negative care contin convigeri limitatoare, separatoare, cele care ne-au dezbinat si ne-au adus in stadiul actual de lupta (nivel animalic) pentru supravietuire, aruncandu-ne, ca civilizatie actuala, la un stadiu primitiv, din perspectiva unei constiinte planetare, mondiale.

Pentru a produce un pas spre interiorul fiintei sale, acolo unde se afla de fapt sursa fericirii de a fi, omul constient de toate acestea, poate reflecta pentru inceput la urmatoarele:

La ce nivel de constiinta ma aflu? Care este atitudinea mea fata de viata insasi.

Un instrument simplu de lucru este gandul, care reprezinta informatia, vibratia energetica pe care o emit ca gand, o transmit in campul meu de constiinta, exprimata prin atitudinea fata de viata insasi. Pentru ca, ceea ce transmit prin vibratia gandului, primesc inapoi. Energia este circulara, de aceea vorbim despre un camp de constiinta personala a eului. Un gand pozitiv de iubire pentru viata va aduce inapoi spre mine ceva pozitiv: unul negativ, de neincredere, vinovatie si frica, va crea exact ceea ce am cerut. Omul este ceea ce gandeste acum, iar cel care devine constient de acest fapt, poate deveni un om mai bun si mai fericit.

De aceea, se spune ca primim ceea ce meritam. Insa tocmai de aceea, cred ca e la indemana oricui sa schimbe cate ceva in modul sau de gandire, daca se confrunta cu probleme de sanatate sau de relationare.

Prin accesul liber la nivelurile mai inalte de constiinta spirituala, universala, cosmica, omul poate aduce in campul sau de energie binele prin insasi dedicatia lui umana si spirituala, prin transenderea gandirii actuale – in care opereaza automat programele vechi de gandire negative mostenite – la un alt nivel, mai inalt, de constiinta, cel al curajului de a fi, ca spirit liber, cu o capacitate de a procesa informatii noi, sanatoase, cu ajutorul inteligentei mintii. Se stie deja ca omul isi foloseste mintea doar un mic procent din capacitatea ei cosmica. Potentialul mintii omului este mult mai mare decat crede el ca este acum.

Insa eu spun, ca fiecare individ isi poate transcende nivelul de gandire primitiva prin propria constiinta a puterii de a fi liber sa fie spirit prin ceea ce ofera lumii in beneficiul vietii.

Reamintesc ca aceste programe vechi de gandire opereaza in mod automat cu aceeasi baza de date, de cateva sute de ani; omenirea aflandu-se intr-un cerc vicios al fricilor pentru supravietuire. Un intreg cortegiu al fricilor si al vinovatiilor aculumulate intr-o intreaga istorie de evolutie a omenirii, plus cele inoculate de societatea consumerista a vremurilor noastre, reprezinta nivelul de constiinta planetara al acestui secol. E ca si cum, la nivel de gand, de energie colectiva, consumam doar frici, transmitandu-ne unii altora ingrijorarea in legatura cu siguranta zilei de maine. Devreme ce, majoritatea populatiei de pe glob, in proportie de 80% traieste la acest nivel, cel al supravietuirii. Dominata de aceasta gandire a pericolului iminent, prezentata de media in mod agresiv, persuasiv, constiinta colectiva a civilizatiei actuale se afla putin peste pragul critic al curajului de a fi liber, acest nivel spiritual fiind primul nivel inalt de constiinta ca spiritualitate, la care orice om are acces daca produce o schimbare in sine, in propriul sau sistem de gandire.

La o privire de ansamblu se poate observa cu usurinta ca omenirea se scalda inca untr-un rezervor de energie invechita, alterata, care contine credintele religioase primitive (ale pacatului si vinovatiei) ale sclaviei (in prezent, sclavii se afla pe plantatiile corporatiilor), operand la nivel de gand cu credintele si convigerile limitative ale individualismului, egoismului, lacomiei, razbunarii, invidiei, al dorintelor iluzorii intretinute de media si manipulate de industria care promoveaza luxul si aparentele… Toate acestea se exprima printr-o atitudine generalizata focalizata pe nevoile iluzorii ale corpului, promovate de o economie de piata salbatica bazata exclusiv pe consum. Corpul devine astfel o materie fizica, atat ca sursa de consum cat si cea care se consuma pe sine.

Nivelul strict biologic de functionare a omului, se exprima la un nivel de vibratie energetica scazut, ca o constiinta colectiva joasa, negativista ca atitudine, in care omul dominat de frici, crede ca sursa fericirii se afla in afara sa. 

La nivel global vorbim de o constiinta colectiva, iar energia circulara cu care se hraneste omenirea in prezent, se poate numi cu greu o “constiinta” superioara. Realitatea globala se exprima, se manifesta intotdeauna ca atitudine generala fata de viata. Orice om de bun simt poate observa cu usurinta dezechilbrul energetic planetar, o imensa falie intre bogati si saraci la limita supravietuirii, in timp ce toate resursele si bogatiile planetei sunt concentrate, luate in posesie, de o mica parte a populatiei de pe glob, de aprox. 3-5%.

 

Revenind la campul sau de constiinta individuala omul va fi atras, prin atitudinea sa fata de viata insasi, de (un) acelasi nivel de constiinta si energie, asemenea celui pe care-l creaza prin ganduri si care se exprima prin propriul sistem de credinte. Omul se poate cunoaste pe sine prin atitudinea fata de viata personala. El se exprima si se manifesta conform cu aceasta credinta personala, creandu-si propria realitatere; astfel el poate sa creada despre sine, fie ca e o victima, fie ca e un spirit liber, dotat cu inteligenta creatoare de viata.

Fiind, in mod inevitabil, interconectati energetic la aceeasi sursa de viata si energie cosmica prin vibratii, omul se simte atras ori respins, prin propriul sau camp de constiinta, (mai inalt sau mai scazut ) de alte campuri de constiinta asemanatoare, respectiv diferite de al sau. Prin vibratiile sale, la nivelul inimii (daca este atent) omul este atras si atrage, la randul sau, ceea ce merita sa traiasca. Aici verbele “a avea” si “a fi” capata consistenta in constiinta omului atent la propria sa fericire.

Reamintesc, daca mai este nevoie, ca nivelul de constiinta la care se situeaza dorintele prin atitudinea exprimata de versul “a avea” pentru a fi fericit, se afla sub pragul critic al curajului de a fi, al responsabilitatii alegerilor proprii, al individualismului, al egoismului. Omul actual dominat de verbul a avea, a poseda, devine distructiv prin el insusi, pentru ca devine sclavul propriilor posesii materiale. (V-ati gandit vreodata ca “avere” vine de la “a avea”? Sincer, nu cunosc originea acestui cuvant, (pare un cuvant de origine latina), insa, practice, nici nu ma intereseaza originea lui, insa ma ajuta sa-i recunosc pe cei a caror  gandire a ramas la stadiul primatelor, iar lucrul acesta e suficient pentru extinderea constiintei, printr-o atentie mai ampla.)

Conform legilor spirituale universale, – mai nou, acestea au devenit conforme cu legile fizicii cuantice, ale atractiei – campurile noastre de energie si lumina spirituala se simt, fie atrase, fie response, de celelalte campuri. De aceea, nu depinde, iata, decat de om sa vrea sa devina constient de propria constiinta, de campul sau de energie si lumina spirituala mult mai inalta, de dincolo de ceea ce crede ca se afla in afara sa, ca sursa a fericirii. Sa-si focalizeze energia pe sursa fericirii din interiorul fiintei, acolo unde se afla esenta sa divina, puritatea si inocenta cu care a venit pe lume, acolo unde se afla bunatatea umana si iubirea neconditionata.

 

Afla, asadar, care sunt darurile tale spirituale? Ce poti oferi lumii acesteia, astfel incat, produsul oferit de tine, ca spirit liber, sa intretina viata si nu sa o distruga?

Stiu ca, incepand de astazi, vei fi tentat sa pornesti intr-o calatorie spre interiorul fiintei tale cu incredere. Pentru ca, doar acolo, in esenta ta divina, vei gasi fericirea de a fi. Aici si acum mereu.

Te iubesc, omule! Gigi Ghinea, un sprit liber, animat de singura credinta valabila dintotdeauna: iubirea din inima ta.

 

Leave A Comment, Written on octombrie 3rd, 2015 , .

© 2012 Gigi Ginea | Toate drepturile rezervate

Gigi GHINEA

Blog